Așa cum ți-i crești, așa îi ai
”Nu te mai uita la copilul meu” - O perioadă care a trecut

16:40. Intrăm în curte. Azi a fost zi de vacanță, așa că ne-am făcut de cap. Am fost la bazin, apoi la ”restaurantul cu pește” să mâncăm niște ton la grătar cu broccoli și cartofi natur, apoi la magazin să ne mai cumpărăm niște seturi de construit sau/și de role-play, apoi la înghețată, apoi să eliberăm (din greșeală) două baloane cu heliu în aer, apoi…

Apoi am intrat în curte, cu gândul să ne ascundem la umbră sau la aer condiționat. Soarele deja ardea ca la miezul lui iulie, și deși era trecută ora prânzului, simțeam că mă ia cu leșin numai când mă gândeam la cât e de cald.

Deci, ca să revenim, e 16:40 și intrăm în curte.

16:41 – ”Copii, copii, uitați o libelulă aici, pe covorașul de la intrare”
16:41 – ”Mai trăiește, mami? Mi-e nițel frică de ea. E cam fixă. Poate doarme?”
16:41 – ”Cred că e moartă”
16:41 – ”A prins-o Doni și a omorât-o?”
16:41 – ”Cred că da”
16:41 – ”Awwww!”

Apare și Doni și se uită la libelulă.

16:41 – ”Nu, Doni, du-te de aici. Nu omorî libelula asta mai mult decât e!”

între 16:41 și 16:43 copiii s-au mirat zgomotos de libelulă. Ce culoare are! Și ce aripi lungi și multe! Și ce dreaptă e! Și mareeeee!

La 16:43 am încercat să le fac o poza cum se minunau ei de libelulă. A ieșit poza de mai jos. Sper că vă plac papucii Emei și scăfârlia lui Fip. Libelula e sub acoperire :))

În fundal nu e nimic dubios pe jos, e doar lichid de baloane.

16:44 – ”Mami, mami, mami, vino, mami, mami, vinoooooo!”
16:44 – ”Daaaa, maaaamiiii, vinooooo, vinooooo acumaaaaa. Ti stigă Ema!”

Apar în peisaj.

16:44 – ”Mami, libelula s-a mișcat! Nu cred că e moartă! Mami, ia telefonul și caută cum îngrijim o libelulă vie!”
16:44 – ”Mami, ibiua a micat! Nu moaltă! Ia efonu și… și… și… Ț-ai zis, Ema?”
16:44 – ”Hai mami, hai odată, vino! Ia uite cât e de frumoasă. E vie! Ce mă bucur că e vie! Iuhuuuu”

16:45 – Apare Doni lansat din plan secund. Focalizează locația libelulei și se înfige în ea. O crănțăne de două ori, o lasă jos, o mai ia o dată cu dinții și o ronțăie, apoi o pune jos și se așază lângă ea.

16:45 – ”Ute Ema, ute, e doo ibiue!”
16:45 – ”Aaaaaaaa, nuuuuuuuuuuu, maaaaamiiiii, Doni a omorât de tot libelula. Nu, Fip, nu sunt două. Doni a mâncat libelula și a rupt-o în două!” Plânsete disperate.
16:45 – ”A ticat-o? Maaaamiiii, Doni a ticat ibiuaaaaaaa!”

Plânsete de jale la unison timp de două minute pe ceas.

16:48 – ”Mami, construim o fermă?”, întreabă Ema printre suspine
16:48 – ”Daaaa, femăăăă. Aide, Ema, aide. Contuim!”
16:48 – ”E mult mai plăcut să construiești ferme decât să plângi după libelule moarte, nu-i așa Fip?”
16:49 – ”E ticată, nu moaltă, Ema. E TICATĂ!”

Niciun Rezultat

Pagina căutată nu a fost găsită. Încercați o căutare mai profundă sau folosiți navigarea de deasupra pentru localizarea postării.

Așa cum ți-i crești, așa îi ai
”Nu te mai uita la copilul meu” - O perioadă care a trecut