Ce fel de suc natural este mai sănătos?
Eu n-am să mai cresc ghiocei

dinozaur– Mami, ude au pulut izaulii?

… aud o voce mică de pe bancheta din spate. De fapt, o aud din scaunul de pe bancheta din spate, pentru că vocea mică îi aparține lui Fip, iar Fip nu călătorește decât în scaunul lui rear-facing.

Probabil că voi o să vă întrebați ce înseamna ”ude au pulut izaulii”, dar pentru mine, pentru că-s maică-sa, întrebarea e clară. Unde au dispărut dinozaurii. De fapt, e clară din punct de vedere semantic. Vrea să știe unde au dispărut dinozaurii. Așa că îi explic din nou, așa cum i-am mai explicat atâtea seri la rând, când am citit împreună cărți despre dinozauri.

– Dinozaurii au murit. Pentru că…

Și mă întrerupe rapid o altă voce mică, din celălalt scaun de pe banchetă.

– Au murit Fip, au murit pentru că s-a întâmplat ceva important de tot și a înghețat planeta. Dinozaurii n-au mai avut ce să mănânce, pentru că erau foarte mari și mâncau foarte mult, așa că au murit.

 

Fip protestează:

– Nu, Ema, nu. Ude au pulut izaulii?

– Au murit, Filip. Toți. Acum mult timp, când nu existam nici noi, nici mami, nici Gabi, nici nimeni. Au rămas doar urmele lor, oase, excremente și alte chestii.

– Nuuuuuuu… Ude au pulut izaulii???

– Ce nu înțelegi? Au murit!

– Nu au mulit. Ude au pulut. Căutăm izaulii, Ema! Căutăm izaulii și ghisim izaulii!

– Înțelege, Fip. Nu avem unde să-i căutăm și nu avem unde să-i găsim. Au murit toți! Mami, de ce nu înțelege Fip că au murit dinozaurii?

– Păi nu înțelege pentru că nu poate să înțeleagă ideea asta de non-existență. Tu, când erai de vârsta lui, nu reușeai să înțelegi că exista o vreme când tu nu erai.

– Da?

– Da. Vedeai poze cu mine sau cu tati când eram noi mici și întrebai ”Dar eu unde eram?”, iar când îți spuneam că nu erai, întrebai la fel ca Fip, ”nu, nu, nu, dar unde eram?!”

– Bine că mi-a mai crescut creierul între timp și acum înțeleg.

Ajungem acasă, parchez mașina. Îl dau jos pe Fip, se dă jos și Ema.

– Haideți să intrăm, propun eu.

Fip pornește în direcție opusă:

– Nu intăm. Medzem să ghisim izaulii. Izauliiiiii, unde suteți? Izauliiiii, ude ați acuns?

Intervine Ema:

 

– Stai așa Fip, stai așa. Să ne luăm și bicicletele…

Concluzia mea? Trebuie să mergem din nou la Dinopark, să găsească Fipul dinozaurii dispăruți…
* Na, că am găsit și traducere la ”toddler”. Sună super ”antepreșcolar”, nu-i așa?

Micuțul Paul Ekman din patul de jos

Tot încercam să vorbesc cu ea, dar nu reușeam să ajungem prea departe cu discuția, pentru că fie nu știa de ce îi e teamă, fie îi era teamă că nu va mai reuși să adoarmă. La un moment dat, omul mic mi-a făcut semn să tac și i s-a adresat soră-sii, care dormea în patul de deasupra lui:

Unde sunt tații?

– Observ că ați vorbit foarte mult despre mame. Despre ce pun mamele în farfuria copiilor, despre ce fac ele pentru copiii lor. Și mă întreb unde sunt tații. De ce nu vorbim și despre ei? 

Ce fel de suc natural este mai sănătos?
Eu n-am să mai cresc ghiocei