Ce fel de suc natural este mai sănătos?
Eu n-am să mai cresc ghiocei

dinozaur– Mami, ude au pulut izaulii?

… aud o voce mică de pe bancheta din spate. De fapt, o aud din scaunul de pe bancheta din spate, pentru că vocea mică îi aparține lui Fip, iar Fip nu călătorește decât în scaunul lui rear-facing.

Probabil că voi o să vă întrebați ce înseamna ”ude au pulut izaulii”, dar pentru mine, pentru că-s maică-sa, întrebarea e clară. Unde au dispărut dinozaurii. De fapt, e clară din punct de vedere semantic. Vrea să știe unde au dispărut dinozaurii. Așa că îi explic din nou, așa cum i-am mai explicat atâtea seri la rând, când am citit împreună cărți despre dinozauri.

– Dinozaurii au murit. Pentru că…

Și mă întrerupe rapid o altă voce mică, din celălalt scaun de pe banchetă.

– Au murit Fip, au murit pentru că s-a întâmplat ceva important de tot și a înghețat planeta. Dinozaurii n-au mai avut ce să mănânce, pentru că erau foarte mari și mâncau foarte mult, așa că au murit.

 

Fip protestează:

– Nu, Ema, nu. Ude au pulut izaulii?

– Au murit, Filip. Toți. Acum mult timp, când nu existam nici noi, nici mami, nici Gabi, nici nimeni. Au rămas doar urmele lor, oase, excremente și alte chestii.

– Nuuuuuuu… Ude au pulut izaulii???

– Ce nu înțelegi? Au murit!

– Nu au mulit. Ude au pulut. Căutăm izaulii, Ema! Căutăm izaulii și ghisim izaulii!

– Înțelege, Fip. Nu avem unde să-i căutăm și nu avem unde să-i găsim. Au murit toți! Mami, de ce nu înțelege Fip că au murit dinozaurii?

– Păi nu înțelege pentru că nu poate să înțeleagă ideea asta de non-existență. Tu, când erai de vârsta lui, nu reușeai să înțelegi că exista o vreme când tu nu erai.

– Da?

– Da. Vedeai poze cu mine sau cu tati când eram noi mici și întrebai ”Dar eu unde eram?”, iar când îți spuneam că nu erai, întrebai la fel ca Fip, ”nu, nu, nu, dar unde eram?!”

– Bine că mi-a mai crescut creierul între timp și acum înțeleg.

Ajungem acasă, parchez mașina. Îl dau jos pe Fip, se dă jos și Ema.

– Haideți să intrăm, propun eu.

Fip pornește în direcție opusă:

– Nu intăm. Medzem să ghisim izaulii. Izauliiiiii, unde suteți? Izauliiiii, ude ați acuns?

Intervine Ema:

 

– Stai așa Fip, stai așa. Să ne luăm și bicicletele…

Concluzia mea? Trebuie să mergem din nou la Dinopark, să găsească Fipul dinozaurii dispăruți…
* Na, că am găsit și traducere la ”toddler”. Sună super ”antepreșcolar”, nu-i așa?

Copiii și discuțiile despre moarte

De la o vreme, moartea e foarte prezentă în viața mea. Nu fizic. Din fericire, nu mi-a murit nimeni drag în ultima vreme. Dar e acolo, prezentă în gânduri, în vise, în jurul meu, în fanteziile mele.
Înainte să-mi dau seama cât mă gândesc la ea, a apărut ca subiect ce tot apărea în grupul de formare de psihoterapie. Colegele mele aduseseră în supervizare cazuri de pacienți în stadiu terminal sau pacienți cărora le murise de curând cineva drag, bunica uneia dintre colege murise și ea în noaptea dinaintea cursului, apoi subiectul s-a tot insinuat în ambele zile de curs.

Copiii, neuronii și perioadele senzitive

Copiii se nasc cu aproximativ 100 de milioane de neuroni, fiecare dintre ei cu capacitatea de a forma numeroase sinapse. Practic, orice experiență pe care copilul o trăiește, formează o sinapsă în creierul lui, ceea ce devine un potențial de dezvoltare pe termen lung.

Minte și Filip

Inainte să vă povestesc despre a doua lui minciună din seara asta (prima a fost banală și plictisitoare; a venit să-mi povestească despre cum a pus el toate jucăriile la locul lor, deși nu le pusese, dar probabil că și-ar fi dorit), trebuie să vă mai spun câte ceva despre el.

Ce fel de suc natural este mai sănătos?
Eu n-am să mai cresc ghiocei