Cum să trăiești în casă cu un câine hiperenergic... fără să o iei razna
Cum să trăiești în prezent - o lecție de la fie-mea

Stă pe jos, la măsuța din sufragerie și, în timp ce pictează o mare sclipitoare, cântă un cântecel:

– Mhmhhhhhhmmmm… ce repede ai crescuuuuuut… mmmhhhmmmmm… prea repede ai crescuuuuuuuut…

Mă bag și eu în seamă și o întreb ce cântec e.

– Un cântec pe care l-am inventat eu acum. Mi-ar plăcea sa mai fiu bebeluș.

Nu e prima data când spune asta, ca să nu mai spun că în ultimii doi ani și un pic am jucat pe rând o mie de tipuri de jocuri cu bebeluși, în care eram pe rând, când eu, când ea, bebeluși. 

Vreau să aflu mai multe, dar nici nu apuc sa intreb, că îmi spune ea:

– Bebelușii primesc mai multă atenție. Ca Filip. Uite, el primește mai multă atenție decât mine. 

Fac o pauză, trag aer în piept și îmi gândesc răspunsul. Îl gândesc degeaba, că tot o prostie scot pe gură:

– Da, el primește mai multă atenție pentru că e mai mic și are mai multă nevoie de ajutor. Și tu primeai mai multă atenție când erai mai mică. 

Duuuuuuh, sigur că primea. Asta spusese și ea. Că i-ar plăcea să mai fie bebeluș, ca să mai primească atenție. Problema ei nu era câtă atenție primea când era mică, ci câtă atenție primește acum. 

Oricum, plusează:

– Și nu numai atât, dar câteodată mie îmi vorbiți urât, iar lui îi vorbiți frumos. Zi și tu, e cinstit așa? Că nu e…

De data asta îmi înghit cuvintele. 

Diano, acceptă ce simte fata asta a ta. Nu contează ce faci tu sau ce ți se pare ție că faci; ascultă ce-ți zice că simte!

– Îmi pare rău ca te fac să simți asta…

– Nu doar tu. Și tati

Bun, m-am mai liniștit. Măcar suntem consecvenți. Ascult mai departe.

– Câteodată pe mine ma grăbiți și vă rățoiți la mine că nu mă încalț, dar pe Filip îl încălțați voi… Și azi mi-ai vorbit urât în mașină… 

Stau să mă gândesc ce i-am zis azi in mașină… și îmi dau seama. Discutam la un moment dat despre ce au mâncat amândoi la prânz. Ema mă întreabă ce a mâncat Filip, iar eu îi răspund că a mâncat 2 castroane cu supa și 3 cu paste. Ea îmi spune că ea a mâncat 2… paste din castron. Eu mă mir și o întreb: „Atât ai mâncat tu azi la prânz?”

Iaca niște concurență între frați, pe care am încurajat-o fără să-mi dau seama. 

După replica mea, ea s-a supărat și mi-a zis „sper că ești fericită acum”. Eu nici nu știam ce mă lovise. Mi-am dat seama acum. 

Revenind la „aici și acum”, morala continuă:

– Știi, de fapt, ce îmi oferi când îmi vorbești așa?

– Ce?

– Lipsă de respect. Aia îmi oferi…

***

De aici lucrurile s-au legat frumos. I-am povestit despre cum pierdem din vedere câteodată pe drumul comunicării intenția interlocutorului. Eu astăzi nu intenționasem nimic rău, ci mă miram că a mâncat doar doua paste. Iar în altă zi nu voisem să o întristez, dar nu mai știu ce se întâmplase. 

După asta i-am ținut un mic seminar despre furie. Și cum toată lumea se înfurie câteodată, dar că nu reușim mereu să folosim oportunitatea asta ca să facem ceva bun, ci spunem sau facem tâmpenii. A stat ea și s-a gândit, a identificat inclusiv la ea câteva momente din astea. Apoi am continuat. Despre ce este furia, de unde vine, cu ce vine, cum o simțim, unde, care e rolul ei și cum putem sa o folosim în scopuri bune. 

Am rămas prietene. Mi-a zis că mă iubește, i-am zis la fel. Ne-am îmbrățișat și ne-am pupat. La final, mi-a făcut cadou toate picturile ei cu marea și încă un bonus. 

Dar rămâne problema de fond, cu atenția. Îmi propun să mă concentrez pe asta. 

… și să-i deschid un fond pentru terapie. 

PS: Pentru cine nu ne cunoaște, eu am 31 de ani, iar Ema are 4. Și 4 luni

Deschide ochii și vezi beculețele colorate din tavan (P)

Momentul ăla când ajungi să cumperi rucsac și stilou în loc de puzzle încastrat
Micuțul Paul Ekman din patul de jos

Dar, cum am inițat în perioada asta o provocare – ”21 de zile fără plângeri” – iar fix tema zilei de astăzi este ”Gândurile ne creează realitatea”, o să fac un exercițiu de optimism.

Momentul ăla când ajungi să cumperi rucsac și stilou în loc de puzzle încastrat
Micuțul Paul Ekman din patul de jos

Despre aromaterapie, pe scurt

Sunt norocoasă
Cum i-am rămas mică Emei și o recomandare de carte pentru părinți

Avem tendința de a subestima simțul mirosului. Este, însă, calea cea mai rapidă către creier. Aromele pe care le simțim ne pot schimba starea deoarece informația este transmisă direct la sistemul limbic, la creierul reptilian, la zona din creier care este responsabilă cu emoțiile noastre,

Sunt norocoasă
Cum i-am rămas mică Emei și o recomandare de carte pentru părinți

10 jocuri pentru copii

Copiii, neuronii și perioadele senzitive
Minte și Filip

Așa că, dacă mai aveți și voi nevoie de idei de jocuri sau dacă începeți să vă pregătiți pentru iarnă (am o prietenă care vara începea să se pregătească de jocuri și cu materiale pentru iarna ce urma), să vă spun ce

Copiii, neuronii și perioadele senzitive
Minte și Filip

Conflictele dintre frați

Copiii și educația sexuală
Cum tratăm varicela?

CONFLICTELE DINTRE FRAȚI
Webinar online gratuit pentru părinții de frați/surori, din care o să înveți:

Copiii și educația sexuală
Cum tratăm varicela?

Istoria periuței de dinți

Unii copii nu vor să se spele pe dinți. (Aproape) toți părinții vor ca ai lor copii să se spele pe dinți. De aici rezultă că o parte dintre părinți vor avea copii care nu vor să se spele pe dinți. Drept urmare, o parte din părinți vor trece printr-o serie...

3 cărți pentru copii despre emoții și inteligența emoțională

Cum facem să lucrăm de acasă... eficient!
Hai să mergem

Cum la noi acasă a venit vremea să facem o renaștere a bibliotecii copiilor, pentru care n-am mai cumpărat cărți de ceva vreme iar ei au crescut, m-am uitat și în direcția asta și vreau să vă recomand și vouă câteva cărți despre dezvoltarea emoțională sau despre emoții, pe care eu le-am găsit potrivite.

Cum facem să lucrăm de acasă... eficient!
Hai să mergem

Nu mai creșteți victime și abuzatori

Nu obișnuiesc să scriu în momente de furie, tristețe maximă sau disperare. Deși știu sigur că pe mine m-ar ajuta, sunt convinsă că pe voi, cititorii mei, nu v-ar ajuta deloc. Așa că am așteptat să-mi revin puțin înainte de a aborda subiectul legat de violența...

Câinele-ninja

Blanche de pe Pinterest
Lupta este reală

Până să mă dau eu jos și să fug la baie, ca să închid apa, o aud pe soacră-mea că începe să râdă și să spună cea mai des auzită propoziție la noi în casă în ultimul an și ceva: ”Doni, nu!”. Copiii încep să râdă, Doni fuge pe hol și eu mă ridic. Ce se întâmplase? .

Blanche de pe Pinterest
Lupta este reală

Copiii, engleza, mindset-ul și tehnologia

Reteta Clafoutis cu doi copii
Copiii și alegerile

Din păcate, nici 30 de ani mai târziu mentalitatea asta nu a devenit norma. Sigur, oamenii sunt mai deschiși un pic decât în anii ’90, dar mai e mult până departe. Cu toate astea, sunt optimistă. Direcția zic eu că e bună, deși mi-ar plăcea să accelerăm puțin pasul.

Reteta Clafoutis cu doi copii
Copiii și alegerile

Cum să fac să revin la programul zilnic după vacanță…

Copiii și alegerile
Cărți inteligente pentru părinți (și nu numai)

De când s-a terminat vacanța de Crăciun, tot încerc să-mi revin la programul zilnic și nu-mi iese deloc. Abia reușiserăm și noi să ne punem nițel la punct, acum iar e haos. Iar plecăm târziu dimineața, iar suntem pe ”hai-hai” mode, iar n-am chef/ce să gătesc seara, iar am casa plină de haine împrăștiate, iar e praf pe jos.

Copiii și alegerile
Cărți inteligente pentru părinți (și nu numai)
Cum să trăiești în casă cu un câine hiperenergic... fără să o iei razna
Cum să trăiești în prezent - o lecție de la fie-mea