Lipsă de respect
Copii adorabili

traieste acumSăptămâna trecută am fost la un curs. Eram extrem de entuziasmată că o să învăț lucruri noi și m-am gândit să-mi împărtășesc entuziasmul cu copiii.

– Ema, eu astăzi o să mă duc la un curs. Abia aștept.

Îmi cere programul cursului, vrea să știe când și unde va avea loc, cu cine și cine va mai fi acolo. Îi răspund conștiincios la toate întrebările. Pe măsură ce răspund la întrebările inițiale, vin celelalte întrebări puhoi. La un moment dat, o informez:

– O să fie super-interesant!

O simt că e bulversată.

– Păi ai fost deja la curs?

– Nu. Azi e prima zi în care merg.

– Aha. Păi nu înțeleg…

– Ce nu înțelegi?

– Păi dacă ai nu ai mai fost, de unde știi că o să fie super-interesant?

Și mă pune pe gânduri… Chiar așa, de unde știu eu că o să fie interesant? Zic:

– Păi mi se pare foarte interesant subiectul.

– Bine, bine, subiectul ca subiectul… Dar de unde știi că o să fie totul foarte interesant? Dacă n-ai fost deja?

M-a închis. Așa e. Și mă izbește din nou: ce mișto trebuie să fie să trăiești mereu în prezent, așa cum trăiește Ema.

M-am dus la curs cu așteptări foarte mari. Eram convinsă că o să fie super-interesant. Din fericire, a fost. Dar dacă n-ar fi fost, aș fi simțit multă dezamăgire. Și am revenit la gândul legat de așteptări și la dorința mea de a trăi cât mai mult în clipa prezentă, de a avea cât mai puține așteptări și de a mă lăsa suprinsă.

Stau și eu cu ochii pe copiii aștia ai mei, mai învăț una-alta de la ei. Ce bine că i-am făcut!

Lipsă de respect
Copii adorabili