Garderoba de primăvară pentru copii
Despre toleranța la frustrare și încrederea în sine

Au trecut deja doi ani și ceva de când ne-am mutat în casa noastră nouă. Mai degrabă, care era nouă pe vremuri.

De când l-am cunoscut pe V., ne-am mutat de câteva ori. Aș spune că de multe ori, având în vedere trecutul meu în care 21 de ani am locuit în același apartament. În 5 ani ne mutaserăm deja de 3 ori. Deci, mult pentru mine.

Prima dată ne-am mutat într-un apartament micuț și pe care l-am iubit tare mult, pe șoseaua Colentina. Când a făcut V recepția apartamentului, era aproape gol (apartamentul, nu V.!). Venise cu bucătăria mobilată și cu baia utilată. În rest, am amenajat noi după gusturile noastre de atunci. Cred că a ieșit tare frumușel, pentru că, ulterior, când ne-am hotărât să-l vindem, toți potențialii cumpărători care ne treceau pragul ne spuneau cât de cald și de primitor li se pare.

L-am vândut într-un final și ne-am mutat. Ne-am mutat în alt apartament, tot aproape gol, pe care – din nou – l-am amenajat după cum ni s-a părut potrivit. V. mi-a lăsat mână liberă, iar apartamentul arăta complet diferit de cel din șoseaua Colentina. Și de data asta îl cumpăraserăm cu bucătăria complet mobilată și utilată.

Când ne-am hotărât să ne mutăm din nou, eram deja aproape 4. Ema avea aproape 2 ani la momentul mutării, iar Filip urma să se nască în câteva săptămâni. Am făcut atunci pasul mutării de la bloc la casă. La noua casă nu am mai cumpărat cine știe ce mobilă. Doar am luat-o pe cea pe care o aveam deja și i-am găsit loc prin casă. Ca idee, doi ani și ceva mai târziu și abia acum mă declar mulțumită de cum am aranjat-o, după multe mutări și permutări prin camere.

La casa noastră cea nouă bucătăria a venit goală. Goală-goluță, open space cu livingul generos. Practic, parterul era o mare cameră, un hangar, un hău. Inclusiv scara care duce la etaj cobora în hăul de care vă spun, așa zisul ”living spațios”. Nu mi-a plăcut. În plus, eram sătulă de bucătării deschise și de miros de pâine prăjită cu unt până în fundul dulapului de haine, așa că i-am propus lui V să închidem bucătăria cu perete și ușă. Am chemat o echipă și în 2 zile eram mai liniștită.
Doi ani și ceva mai târziu, tocmai am închis cu un perete și scara, ca să n-o mai văd acolo în spatele canapelei, ca o scară care urcă la Ghișeul 6 al secției de administrație financiară. Cine o fi gândit balustrada aia cromată oribilă pentru un living, nu știu…
Dar despre asta în alt episod. Acum să discutăm despre bucătărie.

Ne-a fost greu să ne hotărâm cu cine colaborăm. Eu aveam în cap niște filme și avioane de bucătării, doar că bugetul nostru cam râdea de filmele astea artistice ale mele. Ne-am tot gândit, răsucit, am căutat variante mai ieftine, variante mai pe placul meu, iar până la urmă a trebuit să facem un compromis. Eu am mai scurtat filmele și avioanele, iar bugetul l-am extins puțin, cât să ne întâlnim la jumătatea drumului.

Am găsit o echipă cu care am lucrat și, deși bucătăria a ieșit așa cum mi-am dorit-o, mi-au mâncat sufletul până a fost gata. Drept urmare, mă abțin să-i recomand, dar, pe de altă parte, nici reclamă negativă nu vreau să le fac, pentru că produsul final e ok. Să zicem doar că vorbim despre genul de antreprenori care consideră că cel privilegiat de colaborare este clientul, drept urmare se comportă ca atare.

Ce am avut eu în vedere când am făcut planul bucătăriei? Iaca.

1. Am ales o bucătărie pătrată

Din fericire, am putut alege forma bucătăriei atunci când am hotărât să o facem cameră separată. Nu am mai vrut nici să avem zona de luat masa în sufragerie, așa că am ales să o includem tot în bucătărie. Drept urmare, mi-am dorit mult să nu ne înghesuim pe un culoar îngust, cum sunt bucătăriile lungi. Așa că am făcut o bucătărie pătrată. cu mobilă pe 2 laturi și jumătate și cu masă pe a treia

2. Am ales fronturi deschise la culoare

La primul apartament am avut mobilă venghe. Mi s-au părut foarte greu de întreținut aparențele cum că mobila ar fi curată. Se vedea pe ea orice urmă mică, orice amprentă, absolut orice. Atunci am hotărât că nu îmi voi pune niciodată mobilă închisă la culoare în bucătărie. Nu era potrivită pentru mine.

3. Am ales fronturi mate

La al doilea apartament nu doar că am avut iar fronturi închise la culoare, dar mai erau și lucioase. Țin minte cum se vedea dimineața soarele reflectat în ele… Oricât de bine aș fi zis eu că le șterg, erau pline de amprente. Concluzie: niciodată-niciodată nu voi pune mobilă lucioasă în bucătărie sau baie.

4. Am ales dulapuri suspendate fără geamuri

Și pe geamurile mate am constatat că rămân foarte ușor urme, așa că am zis ”nu-merci”.

5. Aș fi vrut sertare în loc de dulapuri cu uși

Am avut sertare mari în care îmi țineam oalele, dar de data asta ne presa bugetul, iar sertarele sunt foarte scumpe. Le-am simțit mult lipsa. Noroc că am un soț tare priceput, care s-a apucat de meșterit și mi-a înlocuit rafturile din interiorul dulapurilor cu sertare mari.

6. Am evitat chiuvetele de inox

…și am ales o chiuvetă de bucătărie de granixit. Am zis atunci că nu avem nevoie de scurgător la ea, care nu face decât să ocupe spațiu pe blat, așa că am luat-o pătrată. Și am făcut foarte bine. Vasele se scurg pe un suport separat, pe care îl strâng apoi și îl bag în dulap. Așa am mai mult spațiu pe blat.

7. Am ales un blat alb

Mi-aș fi dorit un blat de lemn, dar trebuia să integrez cumva și masa albă cu scaunele tot albe, pe care le aveam deja. Cum mobila nu am făcut-o albă, ci un fel de culoarea oului de rață, până la urmă am ales, din toată varietatea de blaturi de bucătărie, unul alb.

8. Am preferat polițe în loc de dulapuri suspendate

Am pus două dulapuri suspendate (unul pentru căni și pahare și unul pentru farfurii și castroane), dar, în rest, am pus polițe pe care am ordonat frumos borcane. În borcane îmi țin toate ingredientele pentru gătit. Îmi e mult mai ușor așa să știu exact ce mai am și ce-mi mai lipsește și nu mai pierd făini și orezuri prin colțuri de dulapuri.

9. Am montat cuptorul sus

Nu doar pentru că am doi copii în casă, dar și pentru că am preferat să evit să mă aplec cu tăvi grele și fierbinți, am ales să nu montez cuptorul sub plita de la aragaz, ci la nivelul ochilor mei.

Până la urmă mi-a ieșit așa:

Iar mai jos vă las să vă clătiți ochii cu bucătării din care m-am inspirat și eu atunci când am mobilat. Le-am adunat din google images.


bucatarie2 bucatarie3 bucatarie4 bucatarie5 bucatarie6 bucatarie7

bucatarie1

 

Garderoba de primăvară pentru copii
Despre toleranța la frustrare și încrederea în sine
Share This