8 beneficii pe care le are cafeaua noastra de toate zilele
Strania poveste a soricelului cu morcov roz

fericireaCe înseamnă fericirea pentru mine. M-am tot gândit la asta. Mi-am tot pus întrebarea asta. De multe ori venea la pachet cu întrebarea mai concretă ”Oare sunt eu fericită?”

Na, fericirea înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți. Pentru unii fericirea se traduce într-o familie numeroasă, pentru alții în a călători, într-un job bun, în bani mulți, mașini scumpe, prietenii sincere, copii sănătoși, relații bune cu ceilalți.

Suntem oameni diferiți, cu nevoi diferite, cu trecuturi diferite. Ceea ce mă face fericită pe mine, poate pe alții îi face să se simtă nefericiți. Eu aș fi în culmea fericirii ca sâmbătă dimineață să dorm la ora 11. Alții poate plănuiseră ca la ora aia să fie direct pe pârtie, iar faptul că sunt acasă în pat și dorm e o sursă de nemulțumire pentru ei.

Eram nefericită când aveam așteptări. De la viață sau de la alții. Chiar și de la mine. Lucrurile ar fi trebuit să fie așa și pe dincolo, ceilalți ar fi trebuit să reacționeze așa și nu așa, eu ar fi trebuit să fiu mereu perfectă, în tot și toate.

Dacă eu te respect pe tine, și tu ar trebui să mă respecți pe mine, iar dacă eu te ajut, să știi că o fac necondiționat. Și să nu pui niciodată în dubiu intențiile mele bune. La fel nu o voi face nici eu, pentru că toți oamenii sunt bine intenționați.

 

E greu să aștepți mereu de la alții, ba e greu și să aștepți mereu de la tine. E multă presiune să vezi mereu binele în ceilalți și să le arăți mereu doar bunul din tine. Devii tare ușor de dezamăgit, ușor de pus la pământ, ușor de demotivat.

Într-o zi cu soare am decis să schimb macazul. De ce să stau mereu în așteptare? De ce să nu cer atunci când vreau? De ce să nu-i accept pe ceilalți așa cum sunt? De ce să nu iau situațiile de viață ca atare? Cu ce mă ajută că mă frustrez că V. nu-mi observă o nevoie bine ascunsă în mine, pe care mă lupt să nu i-o arăt, dar pe care aș vrea să o cunoască? De ce să nu accept că omul X e în Y fel și că scopul meu în viață nu e să-l schimb pe el. Să-mi asum că nici măcar nu am eu răspunsurile și că poate omul X e foarte bine așa cum este el. Că universul nu se învârte (și nici nu ar trebui) în jurul meu. Că lucrurile vin și pleacă și că e OK așa. Că sunt bune planurile, dar și mai bună e flexibilitatea. Că dacă nu-mi mai place un om sau un loc, pot să-mi iau elegant tălpășița și să plec. În esență, că nu depind de alții, de bani, de carieră pentru a fi fericită. Că pot fi fericită și în absența lor, dacă reușesc să le iau ca atare și să mă regrupez rapid. Că dezamăgirea care vine după așteptări e aia care mă pune la pământ mai ușor decât orice altceva.

Am aflat, cu ocazia asta, că ajută să-i asculți pe cei din jur, să le auzi durerile și să le oferi o vorbă bună. Că e ușor tare să judeci (și o făceam tare mult într-o vreme când aveam nevoie să mă validez eu pe mine, în comparație cu alții care erau ”imperfecți”, nu ”perfecți” cum eram eu). Că mai greu e să te pui în cizmele găurite de cauciuc ale celui de lângă tine și să umbli prin noroi alături de el. Că și mai greu e să-i dai cizmele tale, mai puțin găurite decât ale lui și să pleci desculț acasă.

 

Am trecut dintr-o extremă în alta, și presupun că e normal. E un drum greu, care duce către echilibru. Cred că trebuie să poți călca pe alții în picioare, apoi să te lași călcat de ceilalți, ca să ajungi la momentul în care decizi, conștient sau nu, că nu e bine nici așa și nici așa.

Să ajungi în momentul ăla în care să privești cu indulgență către tine, să te înțelegi, să te accepți și să te iubești. Asta e fericirea pentru mine.

Asta și o după amiază caldă de primăvară, cu un ceai bun și un zâmbet pe buze, copiii jucându-se în jurul meu, iar eu contemplând nemurirea. Sau o mare caldă. Stai, iar am așteptări…

8 beneficii pe care le are cafeaua noastra de toate zilele
Strania poveste a soricelului cu morcov roz