Despre preventie, sanatate si analize
Cu sania in siguranta

SOMNPresupun că sunteți părinți (sau viitori părinți) dacă îmi citiți blogul. Nu prea mai scriu lucruri interesante și pentru alte categorii de oameni, deci voi presupune că aveți sau veți avea un copil în viitorul apropiat.

Ei, dacă sunteți așa, știți foarte bine că absolut nimic din ce e legat de copii nu e simplu. OK, poate doar să-i concepi. În rest, lucrurile sunt destul de complicate.

Pentru mine tare complicată a fost treaba asta cu somnul. Ema adormea greu, cu un miliard de treziri, cu supărări că ea nu vrea să doarmă niciodată, iar Fip nu dormea decât asistat. Adormea ușor, dormea mult, dar asistat. Iar noaptea, la fel ca soră-sa, avea treziri nenumărate. La aproape doi ani încă se mai trezea din oră în oră.

Așa că am avut nevoie să încerc multe variante să văd ce funcționează. Am încercat următoarele:

  • să schimb ora de somn în mai devreme sau mai târziu
  • să schimb temperatura în cameră (amândoi au dormit mai bine când am făcut mai frig)
  • să cresc umiditatea
  • să fac mai întuneric sau mai lumină
  • să-i culc în diferite camere/paturi
  • etc.

Am avut grijă până și la ce fel de pijamale le dau pe ei. Îmi doream ca pijamalele să îndeplinească următoarele criterii:

  1. Să fie de bumbac
  2. Să fie moi
  3. Să nu aibă cusături sau etichete care să îi deranjeze (am tras într-o noapte cu Ema care a plâns îngrozitor de la o vestă care o zgâria pe gât, iar eu tot nu mă prindeam ce are)
  4. Să nu aibă culori țipătoare sau imprimeuri prea viu colorate. Am ales culori blânde, pastelate, care invită la somn.
  5. Să nu fie scumpe (asta nu ținea de somnul lor, dar sunt eu zgârcită și mi se par extrem de scumpe pijamalele de copii. Mai mult de 20, hai 25 de lei, zic eu că nu merită și nu-s dispusă să plătesc. Așa, ca fapt divers, la Liloo am găsit cele mai ok pijamale la cele mai ok prețuri. I-am descoperit la un târg de bebeluși, acum vreo 4 ani și de atunci mă aprovizionez mereu de la ei. Inițial îi așteptam la târg, apoi m-a dus mintea să îi caut și pe net. Și ce să vezi, au magazin online. Aici au pijamalele pe care le cumpărăm noi. Tot ca fapt divers, Fip poartă acum niște pantaloni de casă pe care i-a purtat și Ema între 1 și 2 ani și încă arată foarte bine. Probabil vor ajunge și la un al treilea copil)

Mai departe, am schimbat detergentul cu care spălam așternuturile, am aerisit mai mult, i-am culcat în mai multă sau mai puțină gălăgie.

Am avut grijă să fie cu energia consumată (asta a funcționat foarte bine, chiar dacă asta însemna să sărim în pat 20 de minute înainte de culcare), ziua i-am alergat mai mult.

Am încercat cine mai sățioase sau mai ușoare.

Doar că soluția la problema mea complicată era chiar simplă: amândoi au dormit mai bine, mai mult, cu mai puține întreruperi, când au mai crescut și au aflat că pot readormi singuri.

La Ema trezirile multe de noapte s-au terminat pe la un an și jumătate, dar nu au coincis cu autoînțărcarea ei de noapte (mult timp după ce nu mai voia să sugă noaptea tot așa des se trezea, dar trebuia să o adorm tot eu, plimbată și cântată, de eram zombie dimineața). A început să doarmă mai bine, cu mai puține treziri când a fost ea pregătită. Acum are 4 ani și încă are cel puțin o trezire pe noapte
La Filip trezirile nocturne s-au încheiat după înțărcare, când a văzut el că poate adormi foarte bine și frumos dacă închide ochii și stă liniștit. Asta pentru că peste noapte, când se întâmpla să se mai trezească (așa cum facem toți, inclusiv noi, adulții), închidea ochii și se culca la loc. Are 2 ani și o săptămână acum și doarme fără nicio trezire până pe la 7 dimineața.

Deci, ce-mi trebuia, de fapt? Multă răbdare (și cafea). Și un mic imbold atunci când copiii erau cât de cât pregătiți.

La voi ce a funcționat?

 

Despre preventie, sanatate si analize
Cu sania in siguranta