Viata la doi ani a doua oară
Idei de cadouri de Craciun - partea a doua

iulia si cristi atentia

Primele trei episoade – aici

A doua zi Iulia se trezi în creierii dimineții, cu ochii umflați de plâns. Cristi încă dormea în camera de alături. Își aruncase toate hainele pe jos și se culcase pe canapea în chiloți. În cameră se făcuse destul de răcoare, așa că Iulia îl înveli, apoi îi adună hainele de pe jos și le puse în coșul cu rufe murdare.

Nu avea stare. Îi venea să-l trezească din somn ca să poată discuta cu el. Ceva în sinea ei tremura de frică. Simțea un gol în stomac și o sfârșeală ca atunci când era mică și trebuia să aducă acasă caietul de ”curat” corectat de învățătoare.

Își aminti foarte clar de un episod de când era în clasa I și măzgălise din greșeală o pagină cu bastonașe așa încât primi de la învățătoare un porcușor negru.
Învățătoarea ei avea un sistem foarte clar. Două bife pe caiet însemna că treaba era foarte bună. O singură bifă era binișor, dar se putea și mai bine. Un porcușor roșu pentru greșeli micuțe și un porcușor negru pentru greșeli evidente. Cum făcuse ea acum.

Nu mai primise niciodată până acum porcușori. Nici negri, nici roșii. De fapt, în general primea doar bife duble, bife trecute cu vederea de doamna Călărașu, mama Iuliei. Abia de la bifă simplă în jos se activa. Adică de ce n-ar fi criticat-o că nu e în stare de nimic atunci când nu lua bifă dublă?

Câteodată, Iulia mai riposta și o lua la bani mărunți pe doamna Călărașu.
”Am luat bifă dublă, de ce nu zici ceva frumos?”
”Ei da. Așa și trebuie, să iei bifă dublă. N-am de ce să te laud. Cristina ce a primit?”
”Tot bifă dublă.”
”Păi ați primit toți, ce mare brânză ai făcut tu? Doar n-oi vrea să te laud și când respiri?”

Ei, acum, odată cu porcușorul negru, Iulia se temea că în doamna Călărașu se va naște o nouă creatură pe care încă nu o văzuse până acum, dar care sigur sigur era de speriat. Oricum o cunoștea pe doamna Călărașu ca pe un cal breaz, știa cum reacționase singura dată în viața ei când luase nota 8 – care, după multe insistențe fu recorectată cu o nouă lucrare de control, transformându-se în mult mai decentul 9+.
Atunci se dezlănțui iadul. Doamna Călărașu se isteriză întâi, iar apoi, după ce reuși să se calmeze cât de cât, se declară profund dezamăgită de Iulia și îi spuse în cuvinte clare și directe că dacă e ”așa de cu capu-n găleată” nici că o mai iubește. Iar domnul Călărașu îi transmise că începând cu acea clipă, el nu mai este tatăl ei. Scurt pe doi. Oricât ar fi plâns Iulia lacrimi sincere de copil speriat de izolare și neiubire, domnul și doamna Călărașu nu se lăsară îmbunați deloc.

O săptămână întreagă nu îi oferiră atunci nici măcar un cuvânt sau un zâmbet. Copila își pierduse atunci orice poftă de viață, somnul îi era trist și amar, visa urât, iar mâncarea îi rămânea în gât. În săptămâna aia, fata slăbi un kilogram și jumătate pe cântar. Când primi primul cuvânt de la doamna Călărașu, Iulia înflori ca o magnolie în mai.

De asta se temea și acum, așa că se gândi că ar fi mai oportun să plece de acasă. Își făcu în gând planul. Avea un sendviș care i-ar fi ținut de foame până seara, haine călduroase tot avea pe ea și s-ar fi dus la biserica Armenească, să aștepte acolo să vadă cum se vor desfășura ostilitățile.

În mintea ei, de copil de clasa I, părinții ar fi căutat-o cu poliția și când ar fi găsit-o, s-ar fi bucurat atât de tare că e teafără, că nu i-ar mai fi interesat de niciun porcușor negru.
”Iulia, ne-am speriat atât de tare! Ce bine că ești bine! Să știi că și eu și tati te iubim enorm. Să nu mai pleci de acasă niciodată. N-o să ne mai supărăm pe tine de acum înainte și o să fie bine. Hai să mergem, că ți-o fi foame și somn.”
Așa ar fi reacționat doamna Călărașu, apoi s-ar fi îmbrățișat și ar fi plâns toți trei de bucurie că s-au reîntâlnit.

Doar că lucrurile sigur n-ar fi stat așa, așa că până la urmă, Iulia decise să nu fugă. Îi povesti doamnei Călărașu printre suspine despre porcușor și acceptă demn o nouă săptămână de liniște. Nu o liniște comodă și pufoasă, liniștitoare ca un nor de lavandă. Ci o liniște înțepătoare, care transforma patul în spini și care îi lua Iuliei aerul și îi dădea o cascadă de lacrimi în schimb.

Așteptându-l pe Cristi să se trezească, Iulia își făcea de lucru. Curăță baia, chiuveta de la bucătărie, spălă pe jos în toată casa și șterse praful. Apoi puse haine la spălat, îi pregăti lui Cristi două sendvișuri. Timpul trecea încet, Cristi nu părea să dea semne că se va trezi în curând și cu fiecare clipă ce trecea, teama ei creștea în continuare.

Până când luă o decizie. Va pleca de acasă, ca să-l sperie. Da, da. Cristi își va imagina că cine știe ce a pățit și va fi atât de îngrijorat, încât îi va arăta imediat iubirea lui.
Iulia își luă geanta pe umăr și ieși pe ușă. Se urcă în mașină și la prima intersecție hotărî să nu mai cedeze trecerea și intră din plin în Dacia roșie care circula regulamentar.

Viata la doi ani a doua oară
Idei de cadouri de Craciun - partea a doua