Atelier senzorial în bucătărie
Atenția - Episodul trei

brad-de-craciun

– Împodobim braaaaaduuuuul! Yuhuuuuuuu!
– Bobobim baduuuuuu! Uhuuuuuuuu!

Cu atâta entuziasm este întâmpinat bradul nostru de Crăciun. Anul trecut pe vremea asta mă întrebam ce fel de brad e mai prietenos cu natura. Unul de plastic, pe care să îl folosim an de an, de care sa avem grijă și care să transmită copiilor mesajul că noi nu suntem de acord să mutilăm an de an câte un brad doar ca sa punem noi 1-2-10 (hai, bine, peste 100) globuri în el, sau unul real, ca să nu poluăm mediul cu unul de plastic? Mai exista și varianta brazilor în ghiveci, dar experiența ne-a învățat că nu toți vor supraviețui. Din fericire, bradul cumpărat acum doi ani a prins două Crăciunuri cu noi, apoi l-am plantat frumos în curte, unde crește bucuros. Ei, și cum mă tot suceam eu așa, văd in cadrul unei licitații pentru o fetiță bolnavă un brad de plastic. Zic “ăsta e semnul nostru” și îl cumpăr. Bradul stătuse deja la o familie, acum venea la noi. Banii se duceau undeva unde chiar era nevoie de ei. Iar eu plănuiesc să-l ținem mult. E un brad cu o poveste, ba chiar cu mai multe. Desigur, după ce l-am cumpărat am uitat de el, iar săptămâna trecută am reușit să-l ridicăm de la fostul proprietar. Apoi a apărut entuziasmul de care vă ziceam mai sus.

Acum, să vedem cum se poate împodobi un brad cu două ajutoare lângă tine. Ajutoarele mele au 2 și 4 ani.

1. Entuziasmul

Totul începe cu entuziasm. Supeeeeeer taaaaaaareeeee, faaaaaceeeeeem braaaaaadul. Vineeeeee Crăciunuuuuul. Când vine Crăciunul? Cât mai e pana atunci? Ce înseamnă 3 săptămâni? Peste câte zile e asta? De câte ori dormim până la Crăciun? Când? Unde? Cum? De ce? V-ați prins. Multe întrebări entuziasmateeeee.

2. Scormoneala

Cu entuziasmul de la punctul 1 începe scormoneala. Globuri în cutii, beculețe în alte cutii, beteală în pungi, un om de zăpadă, niște funde, niște moșcrăciuni. Tot ce e peste tot în pungi se scoate și se împraștie peste tot prin casă. Dacă mai aveți și un câine, e și mai amuzant. Câinele crede ca globurile sunt mingiuțe, copilului mic i se pare amuzant și iată cum zboară și se rostogolesc zeci de globuri colorate prin casă. Tu le strângi, ei le împrăștie. Pentru o clipă te gândești că după ce trece Crăciunul ai de gând să-l împachetezi la loc cu tot cu globurile pe el. Cât de greu o fi să-l înfășori în folie alimentară și, vorba aia, csf-ncsf.

3. Impodobitul

Aici sunt mai multe variante de copii. Dacă ai tras copilul câștigător (l-am avut și eu acum doi ani, apoi nu știu ce s-a întâmplat. L-oi fi pierdut pe undeva), o să împodobiți bradul cot la cot, de la primul glob până la ultimul, cu zâmbetul pe buze, ascultând colinde. Dacă n-ai tras copilul câștigător, poți fie să împodobești singură bradul (pe principiul ”toată energia crăciunistică a copilului s-a epuizat odată cu entuziasmul și scormoneala”), fie nu vei apuca să pui niciun glob, pentru că – desigur – ”Iooooooooooo”. Copilul va dori să pună el însuși de la primul glob la ultimul, cu lacrimile de crocodil depresiv aferente când nu va reuși să pună un glob sau două sau 50 din varii motive. Mult succes în viață dacă aveți mai mult de un copil pe același tipar. Mă gândesc că poate la anul veți decide să împodobească fiecare membru al familiei câte un brad și cu asta basta. Ce atâta circ?

3a. Pauza

Ehei, degeaba ați intrat voi în spiritul Crăciunului, în spiritul împodobitului, sunteți acolo pe metereze gata să terminați repejor repejor… ”Maaaaamiiiii, vreau să facem clătite”. Sau ”Maaaaamiiiii, fac caca, vino să mă strângi în brațeeeeeee”. Sau ”Maaaaaaamiiiii, hai să jucăm jocul ăla de la Laurențiu”. ”Hai să facem ceva cu plastilină”. Hai pe canapea să alăptezi copilul mic. Hai să ștergi pe jos, unde a făcut cățelul pipi.

Reveniți apoi la punctul 3.

4. Stransul

Dacă aveți 3 miliarde de globuri, 500 de km de beteală și încă alte infinit de multe accesorii, e posibil ca după ce veți vedea că e gata bradul (aka gata să cadă sub greutatea globurilor prinse în el), va mai fi nevoie să strângeți niște multe cutii și sacoșe de ornamente. Desigur, fix atunci copiii vor fi revenit fie la punctul 1, fie la punctul 2. Distracție plăcută, ce să zic 🙂

5. Reimpodobitul

Acum, nu vreau să vă mint. Din tot felul de motive s-ar putea să fie nevoie să reîmpodobiți bradul după ce ați terminat de lucrat la el. Fie că aveți un copil cu 100000 de mana la Crăciun, foarte entuziasmat, care, odată ce va fi văzut bradul împodobit, va decreta scurt și concis ”Îcă o dată”. Fie că aveți un copil care vrea să arunce globurile din brad cățelului, ca să se joace cu ele. Fie că aveți un cățel care se autoservește cu ce i se pare mai apetisant din brad, poate un glob, poate o steluță, poate un moșcrăciun cu fundul gras. Fie că aveți un alt cățel care trage de brad până îl dărâmă în dimineața zilei de Crăciun. Ah, motive de reîmpodobire pot fi o mie într-o casă cu copii și căței ștrulubatici.

6. Concluzia

La final important a fost că bradul e gata cu aproximativ o lună înainte de Crăciun. Și că nu s-a prăbușit sub greutatea globurilor din el (deși funda pe care o alesesem să o punem în vârf l-a dărâmat de vreo două ori, așa că am pus-o mai jos). Și că se asortează cu scaunul de lângă el. Și că, după câteva zile bune, cățelul nu a reușit să-l pună în cap (încă).

Crăciun frumos să avem, toată luna dacă e să fie.

Atelier senzorial în bucătărie
Atenția - Episodul trei
Share This