Cum alegi o masina de spalat vase
Atenția - Episodul doi

nas

Copilaria in mirosuri

Ceva ce m-a fascinat întotdeauna sunt emoțiile și amintirile pe care mi le trezește un miros anume. Cred că îmi pot descrie toată copilăria doar în mirosuri, mult mai precis decât aș face-o în imagini sau cuvinte. Mirosul de șampon de urzică, de foehn încins, mirosul letconului lui tata și sertarului lui cu scule, mirosul actelor bunicului, pudrei bunicii, mirosul parfumului mamei, mirosul de levănțică uscată din cutia din dulapul bunicii, batistele ei date cu apa de colonie, pe care le foloseam când eram răcite, mirosul de mere de la grădiniță, de cretă udă de la școală, mirosul de frunze și castane, de cerneală, mirosul Oltcitului nostru, un amestec de benzină și pâine proaspătă, mirosul cizmelor mele de cauciuc, jucăriilor de ”zile mari”, bradului de crăciun, cutiilor cu globuri… Aș înșira la infinit.

Fiecare miros în parte îmi trezește amintiri. Pe care nu pot, neapărat, să le descriu în cuvinte. Dar fac ceva să tresalte în mine și parcă mă simt ”acolo”. În casa veche de la Ploiești, în dormitorul bunicii, în Dacia 1100, în brațele mamei în seara dinainte de operația de polipi.

Memoria olfactiva

Am citit pe nerăsuflate ”Parfumul” de Patrick Sueskind (și simt acum nevoia să reiau cartea). La fel, unul din puținele lucruri pe care le-am reținut din orele de franceză de la școală se leagă de romanul lui Proust, ”A la recherche du temps perdu”.

Credeam că așa sunt eu, mai specială. Că am o mai bună memorie olfactivă, că mirosurile mă stimulează mai mult pe mine decât pe alții. Că nu mai suport mirosul de odorizant de cameră cu miros de portocală, care îmi amintește de moartea bunicii, pentru că sunt eu mai sensibilă. Și că nu mai pot purta un parfum anume, dintr-un moment anume în viața mea, pentru că sunt fandosită.

Dar nu-i așa. Când am mai crescut și eu și m-am mai deșteptat, am aflat că e normal să faci astfel de conexiuni. Și asta pentru că bulbul olfactiv este localizat în regiunea limbică a creierului. Nu intru în multe detalii, sinapse și alte mărunțișuri, dar ce trebuie să observăm aici este că bulbul olfactiv e foarte aproape de hipocamp și de amigdală, adică se leagă foarte frumos de amintirile pe termen lung și de emoții și amintirile emoționale.

Simtul mirosului e subapreciat

Am citit recent ceva drăguț undeva. Și anume că 2% din genele noastre sunt dedicate mirosului. Doar imunitatea mai primește un procent atât de ridicat, de unde autorul concluziona că dacă mirosul e pe același nivel cu sistemul imunitar, înseamnă că noi îl subapreciem rău. Și-s convinsă că se ascund multe lucruri în spatele mirosului… Să ne gândim doar că e cel mai vechi dintre simțuri. Că până și cel mai puțin dezvoltate organisme posedă simțul mirosului. Văz nu, auz nu, doar miros. Mai citisem undeva și că e cel mai lent dintre simțuri, dar și cel mai persistent.

Cu toate astea, avem un vocabular tare sărăcăcios al mirosului. O floare dintr-o poză o putem descrie ușor. Are petale roșii cu baza galbenă, petalele sunt ovale, are pistil, stamină și alte lucruri pe care nu le mai rețin de la orele de botanică. Dar mirosul? Cum îl explicăm? Păi, miroase mereu ”a ceva”. Miroase a vanilie, a liliac, a lavandă, a vechi, a nou. Apoi, ne folosim de cuvinte descriptive pentru simțul papil-gustativ. Miroase dulce, acru.

Mă gândesc la eschimoși și câte cuvinte folosesc ei pentru ”zăpadă”. Câte un cuvânt poate fi tradus în limba noastră printr-un paragraf întreg, de exemplu. Iar mirosul, asemeni zăpezii eschimoșilor, e foarte important pentru noi.
Cu toate astea, vocabularul nostru olfactiv e tare sărăcăcios.

Mirosurile ne ajuta

Dar putem profita de pe urma amintirilor evocate cu ajutorul mirosului. Eu una așa fac. Inițial, când mă simțeam mai tristă, luam un parfum pe care îl asociam cu o perioadă frumoasă din viața mea și-l trăgeam cu nesaț în piept. Apoi mă lăsam dusă de val, apăreau amintiri pozitive peste amintiri pozitive, emoții pozitive, povești frumoase. Câteodată trăgeam câte un bocet melancolic, dar în câteva minute eram ca nouă.

Apoi am mai exersat și am ajuns să reușesc să simt din nou anumite mirosuri din copilărie. Da, pot mirosi parfumul pe care eu îl asociez cu o frumoasă vacanță la mare de când eram adolescentă rebelă, dar mirosul camerei în care dormeam vara când mergeam la Ploiești, nu am din ce sticluță să-l adulmec. Deci am încercat (și reușit) să-l evoc.

Mult timp mi-am dorit să-mi pot alege un singur parfum, care să mă caracterizeze. Să fie parfumul meu și doar al meu, să fiu recunoscută după el. Apoi mi-am dat seama că nu-i fezabil și că am nevoie de mai multă diversitate în planul ăsta. Că am nevoie să simt mai multe mirosuri, care să mă poarte departe, în locuri diferite. Și, de unde până acum câțiva ani îmi doream mereu parfumuri noi, acum am devenit mai conservatoare. Vreau doar parfumurile pe care le-am mai avut (și pe care le asociez cu momente de libertate, iubire și fericire din viața mea).

Acum caut un parfum anume. Îl simt în nas. E dulceag și caramelizat la un prim contact, apoi se dezvoltă și se întinde ca o mare caracatiță, simt că mă înghite sub el. Sigur că am ratat black friday. Mergeau atât de prost toate site-urilfe, că am decis să nu-mi mai bat capul. Dar am intrat în seara asta pe Elefant, la parfumuri. Eram curioasă dacă mai găsesc reduceri. Și sunt, așa că mă pun să-l caut și să-l comand.

 

Cum alegi o masina de spalat vase
Atenția - Episodul doi