Câteva device-uri care să ne ușureze munca în gospodărie
La lupta, ostenii mei mici!

emancipation-155792_1280Ai momente când te crezi defectă. Inutilă și parcă nimic din ce ai face nu e suficient de bun, suficient de mult, suficient de suficient. Ești prea femeie, sau prea puțin femeie, prea soție, sau prea puțin soție, prea mamă, sau prea puțin mamă. Ești prea slabă, prea puternică, prea emotivă, prea plângăcioasă, prea de tot.

Te uiți în jur și vezi că nu-i ok cum arăți. Că ești prea grasă, ai picioarele prea strâmbe, gura prea mare, sau părul prea fin. Talia nu e suficient de mică, iar fundul nu e suficient de bombat.

 

Măi, și asta pentru că societatea îți vinde tot felul de baliverne. Te vrea să fii în fel și chip. Te uiți în reviste, în filme, citești în cărți și vezi idealul ăla feminin… Care, de multe ori, nu-i nici pe departe nici ideal și nici măcar feminin.

De mică ți se transmite că ai nevoie de un bărbat care să te salveze. Că femeile gătesc și spală pe jos. Nu vezi prin cărți prinți care să dea cu mopul sau care să facă tarte cu mere acompaniați de vrăbiuțe și căprioare. Îți asumi bine de tot rolul ăsta și te trezești la 30 de ani că îi mulțumești soțului că a dat cu aspiratorul în livingul în care locuiți împreună.

 

Mai crești și citești în revistele lucioase despre cum și în ce condiții trebuie să oferi bărbatului din viața ta sex, că doar sexul e monedă de schimb și sexualitatea la asta îți folosește. Să i-o dai bărbatului atunci când trebuie, din varii motive. În caz de viol, oricum femeia e de vină. Că circulă prea dezmățată, că de ce era pe stradă la ora aia, că o fată cuminte n-ar păți asta în veci. Ce reconfortant e gândul ăsta…

Ajungem la vârsta de adult și ne simțim fără niciun fel de valoare. Suntem un accesoriu al bărbatului nostru și trebuie să dăm bine. Aici, fiecare după posibilități și cerințe… Trebuie să fim un accesoriu frumos, zvelt și bine împopoțonat, pentru ca alți masculi să saliveze la avuția masculului nostru, sau trebuie să fim un accesoriu util, care gătește bine, are casa lună, spală, calcă și are grijă de familie.

Sunt niște roluri pe care le primim. O replică dintr-un basm de când eram mici, o replică dintr-un serial cu adolescente, o replică dintr-un film de la televizor, o replică dintr-o revistă, o replică dintr-o carte de duzină. Așa, replică după replică, ajungem să ne intrăm în rol. Și-l jucăm atât de bine, încât ajungem să ne vedem așa și în oglindă.

Bărbaților li se iartă multe. Știți cum e, ”bea, mă bate, se duce cu altele, da barem vine acasă”. Sau, mai puțin dramatic, ”da barem al meu știe unde sunt șosetele copiilor în dulap”. Femeilor nu li se iartă nimic. Bărbatul ieșit din casă cu cămașa boțită? Vina femeii. Copiii n-au mâncare la prânz? Vina femeii. Câinele a făcut pipi pe covor? Vina femeii.

Ca să nu mai zic de presiunea maternității. ”Când faci un copil?”, ”Când faci al doilea copil?”
Oricâți copii ai avea, că e unul, că sunt trei sau că nu e niciunul, oamenii din jurul tău nu vor fi mulțumiți. Și nu doar atât, dar li se va părea suficient de potrivit să te ia la întrebări despre ce ai tu de gând să faci cu uterul, vaginul și vulva ta. E rușine să discuți despre sex, dar să întrebi femei aleatoriu dacă au de gând să-și fecundeze ovulele sau nu, se pare că e în regulă.

 

Trăim într-un patriarhat și ne e tare dificil să ne ridicăm la standardele care ni se impun. E dificil să jonglezi cu toate, să fii o soție bună, conform cu standardele impuse acum 60 de ani, să fii o femeie de afaceri, conform cu standardele impuse pentru următorii 60 de ani, să fii prezentă ca mamă și, mai ales, să nu neglijezi nici măcar unul din aceste roluri. Și-așa le-ai primit cu mare greutate, respectând regulile patriarhatului. Acum nu se cuvine să te lași mai prejos.

Păi de-aia și suntem atât de invidioase și intrigatoare și bârfitoare. Cu atât de multă presiune pe noi să fim accesoriile perfecte, nu ratăm nici măcar o ocazie să arătăm că suntem mai bune, mai frumoase, mai slabe, mai deștepte, mai știu eu cum, decât colega, vecina sau prietena.

Câteva device-uri care să ne ușureze munca în gospodărie
La lupta, ostenii mei mici!