Eram zilele trecute în mașină și ascultam, împreună cu copiii, un post de radio pentru copii.

La un moment dat, aud o doamnă cum vorbește despre alăptat. Începe frumos și mă bucur că am copiii cu mine să audă ceva atât de normal la radio. Cum alăptatul e benefic pentru copil, cum doamna respectivă a decis încă din sarcină că va alăpta exclusiv, că alăptatul e ceva normal.

Apoi schimbă foaia. Da, e ceva benefic și normal, dar uite că nu toată lumea poate. Adevărat. Nu toate mamele reușesc să alăpteze, oricât ar fi alăptatul de normal. Nici doamna nu reușise, pentru că nu avusese suficient lapte.

Și m-am întristat. Am dat imediat radioul mai încet și mă gândeam la ale mele. Ema m-a întrebat imediat de ce nu mai ascultăm. I-am povestit atunci despre ce este un mit, despre problemele de alăptare cu care se confruntă mamele în România și mai ales de cât eram de dezamăgită să aud așa ceva la radio.

Vreau să înțelegeți că în postarea asta nu vreau să vorbesc despre Ioana și Cristina și Maria și Constanța și Andreea și mai știu eu cine, care nu au reușit să alăpteze, nici de Cosmina și Ana și Claudia care nu au vrut să alăpteze, nici de Teodora și Camelia și Sanda care au avut ragade și răni și alăptau cu sânge, sau care au trecut prin alte probleme care au făcut alăptatul imposibil sau aproape imposibil. Nu vreau să arăt pe nimeni cu degetul, nu intenționez să fac pe nimeni să se simtă ”mai mamă” sau ”mai puțin mamă”. Pentru că nu există așa ceva. Fiecare a alăptat sau nu, în funcție de mulți factori, prea puțini pe care au putut să-i controleze.

Deci nu, nu mă consider ”mai mamă” decât Maricica pentru că eu am reușit să alăptez doi copii. Da, dacă Maricica nu are probleme medicale, da… consider că și Maricica ar fi putut. Dacă… Dacă ar fi avut informațiile corecte, deschiderea să le primească, dacă ar fi avut susținere, alt context în jurul ei, dacă n-ar fi primit sfaturi greșite de la medic, dacă n-ar fi avut 6 prietene din 7 care n-au alăptat și ele și dacă n-ar fi auzit la radio, cu atâta nonșalanță, cum o doamnă povestea că n-a avut suficient lapte. Fără să dea detalii suplimentare, fără să ne spună DE CE nu a avut suficient lapte.

De prea multe ori se dă vina pe alăptat pentru orice. Eu nu mai pot cu subiectul ăsta, vă spun. De multe ori îmi vine mai degrabă să-mi înghit cuvintele decât să spun că alăptez. Pentru că deja primesc priviri. Că mă dau mare, că învârt un cuțit în rană, că acuz, că mie mi-o fi fost ușor, că eu nu știu cum e.

Nu, doamnelor și domnilor, alăptarea e normală. Și nu-mi place să ne ascundem așa după deget. Nu-mi place să aud bazaconii la radio. Nu-mi place să mă cenzurez.

Mamelor care n-ați reușit să alăptați, deși ați fi vrut. Nu sunteți mame mai bune sau mai rele. Nu alăptatul ne face mame mai bune sau mai rele. Asta e experiența voastră, din care ați învățat ceva, care v-a adus să fiți aici unde sunteți acum. Hai să învățăm toate ceva din experiența voastră. Poate asta e menirea voastră. Eu să le arăt mamelor ce am făcut eu de am reușit și voi să le arătați ce ar fi fost mai bine să faceți ca să vă fie mai ușor.

Pentru că nu voi sunteți de vină. Vreau acum să arăt cu degetul. Pentru fiecare mamă care nu a reușit să alăpteze, deși și-ar fi dorit, eu dau vina pe medici. Pe farmaciști. Pe media. Pe doamna asta de la Itsy Bitsy FM. Degeaba a spus ea apoi că dacă ai probleme ai putea apela ”chiar și” la un consultant în alăptare… ”Chiar și”… ”În primul rând” la un consultant în alăptare, nu ”chiar și”. Mă rog… degeaba a zis ea asta, dacă scăpase deja porumbelul că n-a avut suficient lapte.

Câte gravide care încă nu știu nimic despre alăptare au înregistrat inconștient mesajul ăsta? Alături de alte mesaje? Alături de toate pozele în care biberonul e efectiv un simbol pentru alăptare?

La început eram tristă. Acum sunt de-a dreptul furioasă…

Mai multe despre alăptare am scris aici.