– Așaaaaaaaa!!!
… se aude pe ton isteric de pe bancheta din spate. E Fip, care îmi transmite că vrea să cântăm. Încep:
– Am o căsuță micăăă, așa și-așaaaa
– Epaaaan!
… se aude din nou, tot pe ton isteric și tot pe bancheta din spate. E tot Fip, care vrea acum să cântăm cu elefanții, pentru că am cântat prea mult cu căsuța.
– Un elefaaaaant se legănaa …
… încep eu.
– Teeeeeeeeei
… țipă vocea isterică din spate. Să cânt cu trei elefanți, nu doar cu unul. Reiau.
– Trei elefanți, se legănau
– Epaaaaaaan!
… mă întrerupe din nou. Trebuie să o iau de la un elefant, din nou. Reiau.
– Un elefaaant, se legănaa…
… sunt din nou întreruptă:
– Așaaaaaaaa
… schimb melodia din nou:
– Am o căsuță micăăăă așa și-așa…
– Așaaaaaaaa
… deci trebuie să cânt din nou începutul. Reiau.
– Am o căsuță micăăăă așa și-așa…
– Așaaaaaaaa
– Am o căsuță micăăăă așa și-așa…
– Așaaaaaaaa
– Am o căsuță micăăăă așa și-așa…
– Epaaaaaaan!
– Un elefaaant, se legănaa…
– Teeeeeeeeei
– Trei elefanți, se legănau
– Așaaaaaaaa
– Am o căsuță micăăăă așa și-așa…
– Așaaaaaaaa
– Am o căsuță micăăăă așa și-așa…
—————————-
… jumătate de oră mai târziu ajungem acasă și nu mai e nevoie să cântăm. Și voi tot așa nehotărât cântați? Seară de seară.