Trusa de machiaj - Strictul necesar
Cum am invatat eu sa cheltuiesc mai putini bani

neconditionat

Oh, ce subiect greu pentru ziua de astăzi. Necondiționat. Ce-o fi necondiționatul ăsta? Că mulți dintre noi habar n-avem.

Mai țineți minte când erați adolescenți în focurile iubirii, cum vă întrebați partenerii ”Da tu de ce mă iubești?”
Pentru că ai ochii albaștri, pentru că ești inteligentă, pentru că ai fundul bombat și mergi bine pe tocuri, pentru că citim aceleași cărți, pentru că mă simt bine cu tine… Și de multe ori parcă nici nu știați ce să răspundeți, nu? Și inventați pe loc ceva, că parcă nu era ok să vă uitați ca un schnauzer la ecuații cu trei necunoscute, nu dădea bine.

Ei… fix ăsta e necondiționatul. E te iubesc ăla fără un motiv anume. E te ajut ăla, fără să cer ceva la schimb. E atunci când vecina te roagă să-i schimbi roata, iar tu o faci fără să-i ceri la schimb numărul de telefon. E un gest frumos pe care îl faci dezinteresat.

Necondiționat. Nu prea știm noi ce-i asta, că n-am prea avut tangențe cu el. ”Dacă mai plângi așa, nu te mai iubesc.”, ”Dacă nu mă ajuți cu plasele, nu mai ieși la joacă”, ”Dacă nu mă pupi acum, mă supăr”. Sau… ”Dacă mă ajuți să spăl pe jos, îți dau 10 lei”, ”Dacă iei 10 la teză, poți să pleci în tabără”, ”Dacă faci ce te-am rugat, să știi că te iubesc”.

Când am auzit toată viața propozițiile de mai sus, de unde Buddha-iartă-mă să mai știm ce-i ăla necondiționatul? Cum să iubim noi omul de lângă noi fără să ne așteptăm să primim flori și bomboane de la el? Cum să-i mai arătăm că-l iubim când suntem supărate pe el, când iar și-a lăsat chiloții lângă coșul de rufe și șosetele sub pernă? Cum să muncim și pentru altceva în afară de bani?

Aia e… Suntem condiționați și NE condiționăm la tot pasul. Ce liberă ar fi viața noastră fără condițiile astea. Atunci ar fi totul doar despre noi, așteptări puține de la cei din jur, dezamăgiri puține, mai multă bucurie în viețile noastre.

Dacă eu te iubesc pe tine, asta e tot ce contează. Te voi iubi și în momentele tale bune și în cele mai puțin bune. Iubirea pe care eu o dau pleacă din mine și ajunge la tine. Ăsta e traseul. Totul pornește din mine. Și atunci, de ce să mă înfrânez? De ce să-mi pun piedici? De ce să aștept totul din exterior?

Eu am ales să introduc Necondiționatul ăsta în viața mea și tare bine îmi mai e… Iubesc necondiționat, ajut necondiționat, nu mă mai încarc de energie negativă și dau tot ce pot mai bun. Cred că singura condiționare e că îmi doresc să văd un zâmbet sau că primesc o îmbrățișare.

Și nu știu dacă trăiesc eu într-o bulă, dar văd Necondiționatul ăsta din ce în ce mai mult în jurul meu. Oameni care se ajută și se susțin, care nu așteaptă nimic în schimb, care își dau silința să fie mai buni, mai empatici, mai deschiși.

Dar știți ce e cel mai și cel mai greu? Să ne iubim pe noi necondiționat. Să ne iubim și atunci când suntem mândri de noi, dar și atunci când greșim. Când țipăm sau urlăm, când nu ne putem abține și vorbim urât, când ne certăm cu cei din jur, când ne este greu să fim așa cum ne-am dori să fim. Aici mai am de lucrat puțin… Dar hei, nimeni nu-i perfect.

Trusa de machiaj - Strictul necesar
Cum am invatat eu sa cheltuiesc mai putini bani