Garderoba de toamna pentru copii - strictul necesar
E greu sa n-o iei personal

Pompa pentru sanDe 3 ani și 9 luni tot alăptez. Am făcut o mică pauză înainte să-l nasc pe Fip, apoi am luat-o de la capăt.

Recunosc, după ce m-am dumirit eu la Ema ce și cum, mi-a fost simplu cu alăptatul. Fără complicații, fără biberoane, fără stoc de lapte praf, fără sterilizatoare, fără nimic. Totul a devenit cu atât mai simplu cu cât am renunțat la ceas și la așteptări.

La Fip nu am avut nici măcar furia laptelui. La el totul a decurs natural, copil alăptat la cerere zi și noapte din prima secundă de viață. N-am avut ragade, dureri sau temeri. El a luat frumos în greutate, nici prea-prea, nici foarte-foarte, s-a dezvoltat corespunzător și toate au mers ca unse.

Dar am prietene care nu au avut aceeași experiență minunată pe care am avut-o eu. Am prietene care au ieșit din maternitate exclusiv cu lapte praf, sau măcar parțial.
Unele au reușit să relacteze și să renunțe la laptele praf.
Pentru altele a fost mai greu, nu au avut susținere, nu au avut informația corectă, nu au știut cât de important e laptele matern și au renunțat la relactare.

Iar altele, deși au avut și susținere și informații corecte, nu au reușit să repare răul făcut în maternitate. Și-acum ce să faci? Nu-i glumă, dar chiar n-ai ce să faci… După ce ai încercat tot ce era omenește posibil, cu tot cu consultant după tine și sprijin și resurse n-ai reușit, aia e… Mergi înainte și te bucuri de un copil minunat, te conectezi cu el în alte moduri, îi oferi atenția și iubirea ta independent de alăptat.

Și – și aici voiam să ajung – am două prietene care nu au reușit să alăpteze direct, ci doar cu ajutorul pompei de sân. Nu știu dacă vă puteți imagina ce înseamnă asta, dar vă fac un scurt rezumat, dacă vreți. Nu glumesc atunci când spun scurt, pentru că e chiar foarte scurt, pentru că atunci când cei mici erau foarte mici, practic nu făceau altceva toată ziua decât să pompeze laptele, să-l pună în biberoane, să spele și sterilizeze biberoanele, apoi de la capăt.

Ca să întrețină lactația, prietenele mele foloseau pompa de sân la fiecare 3 ore, zi și noapte. Orice program și-ar fi făcut, el se învârtea în jurul orelor de pompat. Pentru că dacă n-ar fi respectat programul ăsta, lactația ar fi început să scadă. Ca să nu mai spun cum e să ți se strice pompa când ți-e lumea mai dragă, când vine ora de masă a copilului și tu n-ai cu ce scoate laptele… Că în un an și jumătate de pompat a încercat xșpe pompe până a reușit să găsească una pe care o are și acum și e împrumutată altei mame.

Una dintre ele a alăptat în condițiile astea un an de zile. Iar cealalată un an și jumătate. Vă puteți imagina ce înseamnă asta? Un an să folosești pompa o dată la 3-4 ore? Oricât de simplu ar fi de folosit, mie mi se pare că sunt niște eroine. Și recunosc cu mâna pe inimă, că nu știu dacă aș fi putut face asta.

Știu cât de important e laptele matern, știu că laptele praf nu va ajunge niciodată la același nivel cu cel praf… știu. Cu toate astea, nu știu dacă aș fi fost în stare să țin ritmul prietenelor mele. Le respect enorm pentru tot efortul pe care l-au depus și îmi ridic pălăria în fața lor.

Drept urmare, aș vrea să adresez rândurile de mai jos tuturor mamelor care alăptează cu ajutorul pompei de sân și biberonului (da, în contextul ăsta părerea mea e că termenul corect ce trebuie folosit este ”a alăpta”, mai ales că Dex zice că: ”ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare; ”):

Dragile mele mame care alăptați cu ajutorul pompei de sân și biberonului, sunteți extraordinare, minunate și vă admir dăruirea și iubirea cu care vă hrăniți copiii.

Îmi imaginez cât de greu vă este câteodată și îmi mai imaginez că de multe ori vă vine să aruncați pompa pe geam, să vă duceți la prima farmacie ce vă iese în cale și să luați o cutie de lapte praf, că doar n-o fi foc.
Apoi, după ce vă așezați un pic și o gândiți la rece, râdeți de gândul vostru și reveniți la pompa voastră manuală sau electrică, bună sau rea, cum o fi ea. Și pompați din nou, pentru că în o oră și jumătate vine iar ora de masă a bebelușului…

Am folosit și eu o pompă manuală la primul copil și oricât ar fi fost ea de comod de folosit știu cum sunt momentele alea în care pompezi în gol, în care te bucuri pentru fiecare ml de lapte pe care îl scoți cu ajutorul ei.

Nu știu cum e să faci asta luni la rând, de câte 7-8 ori pe zi, sau cum e să te trezești noaptea ca să pompezi. Habar nu am. Dar cred că e al naibii de greu și trebuie să fii o femeie foarte puternică și hotărâtă ca să reușești să o faci. 

Așa că, din partea mea, chapeau bas, dragile mele. Chapeau bas…

Diana

Și acum, ca o notă de subsol, găsiți în articol un link către pompele de la Philips. Am fost foarte plăcut impresionată să găsesc informații corecte despre alăptare la ei pe site, inclusiv despre alăptatul în public, niciun rând despre laptele insuficient, sau alte sfaturi eronate. Mă bucur mult să văd asta, pentru că da, există și situații în care nu se poate fără pompă de sân. Și aș cumpăra-o oricând de pe un site care prezintă informațiile așa cum apar ele pe site-ul Philips. Ce să zic… Parcă încep lucrurile să se mai miște…

Garderoba de toamna pentru copii - strictul necesar
E greu sa n-o iei personal