Pun pariu ca atunci când auziți de moașe nu vă gândiți la ele ca la niște cadre medicale. Sau poate că da, caz în care vă felicit.

Până să am al doilea copil, habar n-aveam ce-i cu moașele astea. Mi se păreau ca din Căsuța din preerie. Niște doamne de pe vremuri, care cereau apă caldă într-un lighean și dădeau afară orice picior de bărbat din camerele mamelor cu care tocmai nășteau. Primul copil al meu fu născut bine merci în maternitate, prin cezariană, cu medic și tot tacâmul. Orice deviație de la norma asta (nu neapărat cezariana, cât născutul în spital, cu medicul) mi se părea hipstăreală. Ce știam eu pe atunci…

Dar după ce am născut, am început să pricep mai bine niște lucruri. A doua oară am încercat să nasc natural. Aveam medicul meu care mă urmărea și care era de acord cu tentativa asta, dar parcă nu îmi era suficient. Simțeam nevoia de suport în plus, mai ales pe final de sarcină și în travaliu.

Voiam alături de mine pe cineva care să-mi acorde atenția de care aveam nevoie, pe cineva blând, care să aibă răbdare cu mine. Voiam să petrec acasă mare parte din travaliu și nu mă încumetam să fac asta singură. Aveam nevoie de cineva care să știe despre ce e vorba, să recunoască eventualele probleme și să știe să mă ghideze. În plus, și poate o să vă amuzați, voiam pe cineva care să-i calmeze pe ceilalți din casă în perioada travaliului. Fără ajutor, deja mă vedeam pe mine, între două contracții cum îmi trăgeam niște aer în piept ca să o liniștesc pe mama și s-o asigur că-s ok.

Așa că m-am gândit că o moașă mă poate ajuta. Am aflat, cu ocazia asta, că moașele sunt absolventele facultății de moașe, unde studiază timp de patru ani cum să mă pregătească pe mine de naștere, cum să mă ajute să nasc și cum să mă susțină apoi.

Pentru că treaba moașei, și nu știu dacă știați asta, nu se termină la naștere. Moașa urmărește inclusiv evoluția copilului în prima lună de viață, oferă mamei consiliere în alăptare și suport psihologic. Ulterior, discuțiile despre contracepție, tot cu moașa ar trebui purtate.

M-am interesat atunci mult. Pentru că mă temeam că nu voi suporta un străin în casa mea, fix în travaliu. Îmi era evident că îmi trebuia cineva cu care să simt un clic, cineva în care să simt de la prima întâlnire că pot avea încredere deplină. Am vrut să-mi fac o listă de moașe pe care să le văd, dar am văzut una și mi-a fost de ajuns.

De la prima întâlnire cu Irina Popescu de la Naște Cum Simți, am știut că ea e… the one. Că nu m-ar face în veci să mă simt inhibată, că mi-ar oferi toată atenția și seriozitatea. Simțeam că pot comunica într-adevăr cu ea, avea timp și disponibilitate pentru mine. N-am mai ”intervievat” alte moașe și am mers pe mâna ei până în ultima zi de sarcină.

Din păcate, planul meu nu mi-a reușit. Am ajuns tot la cezariană, pentru că aia a fost.

Cu toate astea, aș recomanda oricui susținerea unei moașe.

Și avem nevoie de ele… Avem nevoie de ele ca în orice țară civilizată, unde femeile nasc cu moașe. De ce? Vă invit să citiți puțin cifrele astea din infograficul de mai jos.

Așa că vă rog și pe voi să semnați petiția adresată Prim Ministrului și Ministrului Sănătății, prin care le solicităm implementarea unei strategii naționale de îngijire a mamei si a nou nascutului bazată pe moașe, conform legislației europene pe care România a adoptat-o în 2005, strategie care va reduce pe termen lung rata cezarienei, rata sarcinilor neurmarite, a sarcinilor la adolescente, a mortalității materne și infantile, va crește rata alăptarii și va îmbunătăți sănătatea populației în general.

Implicarea moașelor cu studii universitare în îngrijirea femeilor la nivelul comunității le da acestora posibilitatea de a se ocupa de contraceptie, diagnosticarea și monitorizarea sarcinii, asistența mamei pre, intra și post naștere, inclusiv alăptare. Ne dorim ca moasele sa isi poata exercita profesia corect, complet si in mod autonom, asa cum se intampla in toate tarile membre ale Uniunii Europene, moașa fiind cel mai bine pregatit și cel mai eficient specialist în fiziologia maternă și infantilă.

Mai multe detalii despre campanie puteți găsi pe pagina de facebook Avem nevoie de Moașe!
Și vă recomand să citiți și articolul Alexandrei Dincă, din DoR. E foarte emoționant.

Ah, și dacă aveți timp și chef, căutați să vă uitați și la Call The Midwife. Tare mult mi-a plăcut și cred că o să mă apuc să-l revăd.

Haideți să intrăm și noi în normalitate. Semnați alături de mine.

Și, nu vă cer eu prea des asta, dar dați și share articolului, să ajungă cât mai departe informația.

Avem nevoie de MOAȘE!