Astăzi a fost ziua mea. Și chiar a fost ziua mea, o zi doar eu cu mine. V a stat cu copiii, iar eu am avut timp să mă caut, să văd ce-i prin mine, de ce fug, unde mă duc, de ce nu pot sta locului. A fost bine și frumos. Am inspirat supărări, dureri și tristeți, am expirat gânduri frumoase și soluții, bunătate și căldură.

Și după atâta introspecție și relaxare (da, m-a trimis V chiar și la SPA), am zis să-mi fac și un cadou lumesc. M-am hotărât la un lănțișor de aur roz. Am plecat în căutarea lui și cu greu am găsit ceva să-mi placă. Doar lanțul, fără pandantiv. Apoi am găsit și pandantiv, dar nu intra pe lanț. Am fost tristă rău, dar apoi am ajuns acasă și căutând altceva în cutia cu bijuterii, îmi cade pe jos colivia în care e prinsă o inimioară, primită de bunica mea de la bunicul meu atunci când s-au logodit. ”Ia uite, aici sunt. Pune-mă pe lanț”. Și am pus-0. Cadou de ziua mea.

În altă ordine de idei, am primit sute de mesaje de La mulți ani astăzi și nu exagerez deloc când zic sute. La prânz erau cam 250 în căsuța mea de mesaje, apoi le-am pierdut șirul. Mesaje frumoase, cu cuvinte frumoase, sute de oameni care și-au rupt din timpul lor ca să se gândească la mine. Am plâns de bucurie. E incredibil să vezi că există atâția oameni cărora le pasă de tine. Vă mulțumesc tuturor!