Despre somnul bebelusilor - ce e normal si ce nu
Asta a fost atunci; acum e altfel - Cum sa te bucuri de viata în 5 pasi


După ce am stârnit o a doua furtună de controverse pentru că încă mai țin la a nu învăța copiii cu forța să împartă, mă simt datoare să vă dau și câteva alternative prin care să-i învățăm despre generozitate. Nu uitați, exemplul propriu are cea mai mare influență și dacă pe voi nu vă văd că sunteți darnici și generoși, e cam greu să cereți asta de la copii.

  • Dacă e vară și e foarte cald afară, iar în fața casei sunt niște muncitori care lucrează în plină bătaie de soare, puteți face o limonadă împreună cu copilul, pe care să le-o oferiți împreună cu niște cuburi de gheață.
    Puteți oferi o astfel de băutură rece și curierului care vă aduce pachetul, polițistului care dirijează mașinile în intersecție, paznicului de la școală, sau oricui.
    Mai departe de gustul plăcut și răcoros, oamenii se vor simți, cel mai probabil, apreciați.
  • Atunci când vă întâlniți pe stradă cu domnul care este angajat să măture trotuarul din fața casei voastre îi puteți mulțumi pentru că ține străzile curate.
    De multe ori luăm lucrurile astea ca atare. Da, ăsta e jobul lui, e meseria lui, și-o face și aia e. Dar poate că și nouă ne place la birou să ne fie apreciată munca. Să primim un feedback pozitiv.
    Cu siguranță și domnul respectiv se va simți apreciat și îi veți face ziua mai frumoasă.
  • Iarna puteți face împreună cu copilul sendvișuri și băuturi calde pe care să le duceți apoi în gentuțe termoizolante oamenilor care locuiesc pe stradă.
    Oricât de mare ar fi mafia cerșetoriei, faptul că oamenii ăia stau la -20 de grade pe stradă pentru că așa e viața lor în momentul ăla și nu au o altă variantă, e o realitate. Le e foame, le e frig.
    Un sendvis cald și un ceai i-ar face, măcar pentru câte clipe, să se simtă mai bine. Să simtă că și ei contează.
  • Tot iarna puteți purta după voi haine de donat către oamenii străzii care nu sunt îmbrăcați adecvat temperaturii (șosete, cizme, geci, căciuli, mănuși, etc.)
    De multe ori spunem că sunt îmbrăcați sumar ca să impresioneze. Dar nu-s toți așa. În cele mai multe cazuri se bucură de niște șosete groase, de mănuși și de cizme, poate și de o pătură călduroasă dacă îi vedeți că dorm pe stradă.
  • Încurajați copilul să ofere din jucăriile sale mai vechi (dar în stare bună) altor copii, care nu au jucăriile lor. La fel și cu hainele.
    Nu alegeți voi pentru el ce oferă, ci lăsați-l chiar pe el. Dacă nu vrea să dea nimic, faceți voi un pachet cu lucruri ale voastre, pe care să le donați împreună cu copilul. Imaginea unei persoane care se bucură primind ceva de la voi s-ar putea să-l impresioneze suficient pentru ca imediat ajunși acasă, să facă și el un pachet.
  • Le puteți scoate chiar și la vânzare, explicându-i copilului că banii strânși se vor duce într-un caz caritabil. Puteți alege cazul respectiv împreună.
    Viața e grea pentru unii dintre noi. Există copii bolnavi, copii fără părinți, mame care mor. E trist, groaznic de trist. Dar noi îi putem ajuta pe oamenii ăștia, iar copilul cu imaginea asta trebuie să rămână. Că noi, oamenii de rând, putem rezolva probleme, putem ajuta alți oameni, putem corecta nedreptăți, putem vindeca, susține, putem aduce un zâmbet pe fața cuiva.

  • De Crăciun faceți pachete cu cadouri pe care să le lăsați la ușile necunoscuților. Nu-i musai să puneți marea cu sarea în pachete. O cutie cu ceai și o cană frumoasă. Sau o carte și un baton cu scorțișoară. O decorațiune mică. O lumânare. Și un mesaj frumos.
  • Faceți felicitări pentru oamenii dragi (asta m-a învățat Ema pe mine).
  • Oferiți-vă împreună să ajutați. Pe oricine puteți. Cu orice. Să cărați unei mame cu doi copii plasele cu cumpărături. Clișeicul să ajutați o bătrânică să traverseze. Să sfătuiți un domn ce fel de cacao să cumpere.
  • Faceți complimente străinilor. În metrou, poate doamna drăguță din fața voastră are o eșarfă foarte frumoasă. Îi puteți spune. Sau băiatul trist citește o carte foarte interesantă. Sau fetița fredonează o melodie foarte frumoasă (și asta am învățat tot de la Ema).

Cum a fost la conferința despre Efectul Cibernetic cu Dr. Mary Aiken

Comportamentul uman se schimbă funtamental în mediul online
De ce? Din cauza a mai mulți factori pe care nu-i întâmpinăm în lumea reală (deși, da, și spațiul cibernetic e tot o lume reală). Cum și de ce? Iată:

Cele 8 simțuri și idei de activități pentru a le calibra

La momentul în care vă scriu articolul, ce știu eu este că sunt 8 simțuri prin care experimentăm lumea. Și nu știu dacă pe undeva e în dezbatere, dar mie și experiența de viață mi se pare un simț bun de luat în calcul, care modifică felul în care percepem și trăim realitatea.

Ghid de supraviețuire pentru proaspetele mame – 10 sfaturi utile!

Când habar n-aveam să fiu mamă, când copilul ăsta se născuse fără instrucțiuni de folosire și când instrucțiunile pe care le primeam de la alții nu erau universale? Mi-am intrat, ușor-ușor, în ritm. Dar la început a fost greu. Ce mi-ar fi plăcut atunci să știu, ca să-mi fie viața mai ușoară?

Ți-ai scris deja povestea vieții?

Povestea ta de viață a fost scrisă deja. Nu, nu mă refer la soartă, nici la ”ce ți-e scris, în frunte ți-e pus”, ci la faptul că fiecare dintre noi și-a scris singur deja povestea de viață.
Cu toții am început să ne scriem povestea de viață atunci când ne-am născut, sau chiar mai devreme. Unii specialiști au demonstrat prin studii că povestea vieții noastre începe să fie scrisă încă de când pluteam în lichidul amniotic din uterul mamei noastre.

#meToo – Și eu am fost victima hărțuirii și abuzului sexual. Cum combatem asta?

Prima dată mi s-a întâmplat când eram în generală. Să ne înțelegem. Nu am fost niciodată una din fetele mega populare, după care leșinau toți și toate colegele. Școala am făcut-o la un liceu mai „de fițe” să-i spun, unde eram pătura de mijloc printre pături superioare. Vacanțele mi le făceam la Ploiești, și nu la Disney, tata conducea un Oltcit, și nu un Tucson, n-aveam rucsac Herlitz și nici camera mea.

Tu ce ai face pentru iubire?

Sunt atât de multe clișee în jurul iubirii adevărate, încât chiar și dacă ajungi să te-ntâlnești cu ea s-ar putea să n-o recunoști. Pentru ca lumina ochilor tăi s-ar putea să nu vină pe-un cal alb, să nu aibă de la ce să te salveze, ba s-ar putea chiar să nici nu poată să te salveze, iar dacă mă întrebați pe mine s-ar putea să nici nu fie bine să te salveze.

Cine mă ajută pe mine să-mi concep speach-urile

Și așa am șters cu buretele tot ce mă gândisem eu inițial să zic și le-am povestit oamenilor despre relația bazată pe încredere și cum absolut tot din viața noastră de părinți se învârte în jurul încrederii. Încrederea pe care noi o avem în copii și încrederea pe care copiii o au în noi.

Secretul unei relații de succes, explicat copiilor

Ema: Auzi mami, dar voi nu vă certați niciodată?
Fip: Da, nu vă sitați nisiodată?
Mă uit așa lunguț la ei. Cine să nu ne certăm? Acum 2 minute măcinam migdale pentru tort și mâncau zmeura pentru cremă. De unde o fi pornit discuția asta?

”Nu te mai uita la copilul meu” – O perioadă care a trecut

De când sunt mamă m-am schimbat mult. Nu doar că m-am schimbat mult față de cum eram eu înainte de copii, dar m-am schimbat mult și față de cum eram eu la începutul călătoriei mele de mamă.
Era o vreme în care nu te puteai uita la copilul meu

Eu și tantrumurile copilului meu

Mă refer, desigur, la tantrumurile pe care le făcea Ema când avea aproape doi ani. Care mă răvășeau emoțional, care scoteau din mine toate soiurile de emoții și trăiri, de ziceam că nu mai pot să duc.

Despre somnul bebelusilor - ce e normal si ce nu
Asta a fost atunci; acum e altfel - Cum sa te bucuri de viata în 5 pasi