– Uite, Ema, ți-am gasit brățara asta cu un fluturaș.
– Nu e fluturaș, mami. Sunt niște plămâni colorați.

Pentru că da, fluturașul seamănă cu doi plămâni. Piatra aia de pe jos seamănă cu un stomac. Furtunul cu care udăm iarba e ca un intestin subțire.

De multe ori am senzația că știe mai multă anatomie decât știu eu. Plus că dacă ne trezești pe amândouă în creierii nopții să ne întrebi ce-i aia o mitocondrie, eu o să zic ceva de dulce și o să mă culc la loc. Dar ea cred că o să știe să explice ce e o mitocondrie și ce face ea.

Îi place. Îi place mult să știe cum funcționăm. Cum facem să respirăm, de ce ne bate inima, cu ce ne ajută să avem un creier, cum se face că ne mișcăm picioarele și mâinile, de ce ne doare câteodată capul sau burta, de ce ne crește părul, ce se întâmplă atunci când mâncăm ceva prea dulce, care sunt diferențele dintre un băiat și o fată, ce e o vulvă, ce e un penis?

Incursiunea noastră în corpul uman a început când eram eu însărcinată și vorbeam despre cum crește Fip la mine în burtă. Îi povesteam atunci că el e în uter, care e ca un balon plin cu lichid. Că primește mâncare prin cordonul ombilical, care e legat de placentă. Că pe măsură ce crește bebelușul, crește și balonul în care e el și împinge toate organele în sus. ”Ce organe?” ”Păi uite astea de aici…” și discutam despre ele.

Am luat apoi cărți, am căutat filmulețe educative despre organe, ca să le vadă cât de cât în realitate cum arată ele. Ne-am uitat la ecografii 4D cu bebeluși, la filmulețe despre concepție și evoluția fătului. Am căutat filmulețe despre sistemul digestiv, apoi respirator. Am căutat amândoua informații atunci când simțeam că mă depășește o întrebare (pentru că au fost destule astfel de întrebări).

De la anatomie a fost foarte ușor să trecem la discuții despre o alimentație corectă. Pentru că a ajuns deja la vârsta la care nu mai merge să o duc cu preșul atunci când vede o ciocolată sau o pungă de pufuleți, discutăm despre nocivitatea unor ingrediente, despre combinații alimentare, despre ce și cum mâncăm. La capitolul dulciuri am vorbit despre carii, despre glicemie, despre pancreas și insulină, despre dependență și ce-o mai fi de zis.

Dacă funcționează, mă întrebați? Da. A fost într-o zi în vizită la o prietenă, unde a primit niște bomboane. Primul lucru, a întrebat-o pe mama prietenei:

– Auzi, astea au zahăr?

– Da…

– Mult?

– Cred că da.

– Atunci iau doar una, pentru că nu-s sănătoase.

Pam-pam… Vă zic sincer, de bucurie mi-a săltat inima din piept. Da, mai mâncăm o înghețată în oraș și da, poate o dată pe săptămână primește un ou kinder, dar m-a bucurat mult să văd că n-am greșit să o las să ia deciziile în deplină cunoștință de cauză.

Iar la capitolul ăsta, de studiu, tare mult ne-a ajutat o carte despre corpul uman de la editura Usborne. Îi zice ”Look Inside Your Body” și e o carte cu multe informații care i-au captat atenția Emei. Are ferestre mici care se deschid, ceea ce e mare-mare atracție la noi. E foarte prietenoasă cu copiii, e tare distractivă și reda informația în joacă. E frumos desenată și frumos colorată. Unde mai pui și că e făcută din carton gros, deci e mânuită și de Fip și rezistă stoic. De găsit o găsiți pe pagină la Citim cu drag și văd că e chiar la reducere acum.

Cam așa e la noi, cu anatomia fiind una din pasiunile Emei. Ai voștri ce pasiuni au?