Totul despre parenting cu Alfie Kohn - Live Blogging
Cum am ajuns eu să mă iubesc

M-a interesat mereu să aflu cât de natural e pentru oameni să coopereze. Adică ce ne vine natural să facem, să cooperăm sau să concurăm.

Auzeam și citeam mereu despre argumentul ”fără concurență am rămâne pe loc”. Concurând unul cu celălalt, chiar și cu noi înșine, ne depășim barierele și facem lucruri minunate. Vecinul are o capră și o cană de lapte pe zi de la capra lui. Hmmm… sună bine. Dar dacă eu aș avea două capre, aș avea două căni de lapte și mi-aș umple mai bine burta.

Tribul vecin are aur. Mergem și le dăm în cap ca să le luăm aurul și poate găsim și niște lemne pentru vapoarele noastre. Oare așa am evoluat noi ca specie?

Unii (Thomas Hobbes, Konrad Lorenz, Richard Dawkins și alții) așa zic. Dar studiile recente îi contrazic.

Da, deși poate sună ciudat, mai ales când deschidem televizorul și vedem acolo doar atrocități, multă violență și lucruri oribile, se pare că oamenii sunt ființe cooperante și altruiste. Pentru că așa am reușit să supraviețuim. Pentru că e mult mai eficient să cooperezi, se consumă mult mai puțină energie, de exemplu.

În plus, s-a mai descoperit că și codul genetic al nostru e de partea cooperării. Avem adesea impulsul de a-l ajuta pe cel de lângă noi. Se pare că impulsul ăsta e la fel de natural ca cel de agresivitate, de exemplu, atunci când ne simțim în pericol.

Și să nu uităm de neuronii-oglindă care ne ajută să fim empatici. Îl vedem pe cel de lângă noi că simte o durere profundă, așa că ajungem să o simțim alături de el și astfel devenim empatici față de el și cooperăm. De ce am mai avea neuronii oglindă dacă nu ar fi parte din noi cooperarea?

Na bun, și atunci de ce ne încurajăm copiii să concureze? Să concureze la școală? Să concureze la sporturi? Să concureze pentru note, pentru diplome, pentru cupe. De ce ne interesează cât a luat Mihăiță la teză?

Concurența e pură comparație. Dar oamenii nu sunt toți la fel, nu? Poate Mihăiță e mai bun la matematică și a luat mai mult în teză decât Gicuță. Dar Gicuță e as în chimie. Sau editare video. Sau joacă bine tenis. Pictează minunat.

Eu tare mă amărăsc atunci când o aud pe Ema că ea vrea să fie prima. Că rochița ei e mai frumoasă ca a lui X. Că ea e mai mare decât Y. Simt că mi-a stricat-o societatea. Îi explic mereu că nu e important cine e primul, ci unde ajungi. Și că nici a cui rochiță e mai frumoasă, ci să-i placă ei și să se simtă bine în ea. Că există avantaje și a fi mic, nu doar în a fi mare. Dar trebuie să lucrăm, probabil, și la stima ei de sine. Și la autocompasiune.

Sper, însă, să primesc mai multe răspunsuri despre asta și de la Alfie Kohn. Pentru că mă duc sâmbătă la conferința organizată de Totul Despre Mame.

Ah, și să mă urmăriți, pentru că o să fac live blogging de acolo. Discutam acum cu hostingul să rezolvăm eventuale probleme de trafic intens pe aici. Deci, mă pregătesc.

Și nu uitați… #reVINEalfie.

Totul despre parenting cu Alfie Kohn - Live Blogging
Cum am ajuns eu să mă iubesc