Oare cum cresc florile? (P)
Trusa de explorator DIY

Ăsta este un post despre mine. Și o să mă plâng puțin în el, așa că dacă aveți deja plângerile voastre și intraserăți aici ca să vă descrețiți frunțile, nu cred că v-ar ajuta cu ceva articolul de față.

Nu mai am când să scriu. Și mi-e atât de ciudă pentru asta, de nu vă puteți imagina. Să vă explic.

Filip nu-mi dă prea mult timp liber atunci când e treaz. Și nici nu mi s-ar părea corect să o facă. Recunosc, dacă e dormit, mâncat, spălat, conectat, are momente în care își face de lucru, cu lucrurile lui. Și stă și se concentrează la ce-și propune el să facă și încearcă, și experimentează. Iar eu… Eu îl privesc cu uimire. Și curiozitate. Și un fel de admirație tâmpă. Dacă aveți copii, știți la ce mă refer.

Mă rog, și dacă n-aș sta să-l contemplez cu atâta adulație, tot n-aș putea să scriu nimic, pentru că ar vrea să mă ajute. Din motivul ăsta, că vrea mereu să mă ajute când sunt la laptop, acum îmi lipsește o tasta, iar carcasa e crăpată într-o parte și nu se mai închide cum trebuie. Iar clapeta e deplasată într-o parte. Ce să zic, în condițiile astea, laptopul meu viață lungă nu cred că mai are. Ar trebui să-l bag într-un service.

Deci nu pot lucra atunci când este el treaz. Mbooooon. Și îl culc. Și ca să nu fiu nerecunoscătoare universului, trebuie să recunosc faptul că de ceva vreme își face măcar primul ciclu de somn neasistat. Deci am 40 de minute de pauză. În general. În alea 40 de minute, fug bezmetică prin casă: la toaletă, să beau apă, să pun de gătit pentru prânz, apoi mă pun la laptop și răspund la mailuri.

Au trecut cele 40 de minute și fug la el, de unde nu prea mai pot pleca. Și stau acolo și-l păzesc, în timp ce frec menta pe facebook, sau învăț sau citesc. Articole nu pot scrie de pe telefon. Am încercat, dar intru în blocaj și mă enervează ecranul mic și cât de complicat e să pui diacritice. Pur și simplu nu merge.

Și trece somnul lui și mâncăm, apoi ne urcăm rapid în mașină ca să plecăm să o aducem acasă pe Ema. După amiaza trece ca o clipă, mai ales dacă e frumos afară și ieșim cu biciclete, triciclete, motociclete, dacă vin fetițele din vecini la joacă, dacă ieșim în parc sau la pădure.

Iacă-tă că a venit și seara, duș, baie (nu ale mele, din păcate), apoi culcat de copii (eu unul și V. una). Culcat copil, trezit copil, culcat copil, trezit copil. Cobor în living pe la 10. Strâng din jucării, strâng la bucătărie. Mai pun din rufe. Răspund la noile emailuri ce au intrat. Învăț. Lucrez. Pregătesc. Planific.

S-a făcut vreo 12. Sau 00:00. Și câteodată mai am inspirație și răbdare de scris. Dar câteodată (din ce în ce mai des în ultima vreme), nu vreau decât să vegetez, cu o carte în mână, sau cu un articol interesant. Asta dacă nu cumva am vreo sesiune de consiliere la telefon.

Observați că în înșiruirea de lucruri pe care le fac nu am pus și duș, spălat pe dinți, pensat, sau altele. Pe care chiar nu știu când le fac. Habar nu am.

Deci da… Nu-mi mai găsesc timp pentru blog. Postarea asta am scris-o în 5 episoade din două zile. Atât.

Oare cum cresc florile? (P)
Trusa de explorator DIY