Întotdeauna am avut o pasiune pentru genți. Când eram mică pentru gențile mamei și gențile bunicii mele. Țin minte că bunica avea două genți de zi cu zi, pe care le schimba în funcție de pantofii pe care îi purta. O geantă bleumarin, care era preferata ei, cu mâner scurt și două compartimente, pe care o asorta cel mai mult la niste sandale bleumarin cu talpa ușor ortopedică. Și una maro, pe care o purta mai rar și cu care nu am amintiri atât de vii. Mama cred că avea mai multe, dar cel mai bine îmi amintesc una din petice de piele, în formă de semilună.

Lucruri minunate se regăseau în gențile lor… Înainte de orice plecare în oraș, bunica își lua geanta, o răsturna în pat și făcea ordine în ea. Îmi spunea că altfel nu știe ce mai are acolo și așa se pierd lucrurile. În geantă avea, de obicei, portofelul maro, o pudra, o batista, o sticluță cu ulei esențial de levănțică, buletinul, abonamentul și ultimul talon de pensie (pe care le pierdea periodic), un pix, o hârtie și rujul roșu. În geanta ei mirosea a parfum.

Mama nu mai știu ce avea în geantă. La ea era plin, cum e și la mine acum. Țin minte, însă, că acum vreo 4 ani avea în buzunarul genții inclusiv o brichetă. Nu pentru ea, căci ea nu fumează. Ci pentru o prietenă. Care fuma. Mama e genul care are mereu de toate. Eu am geanta plină de obicei, dar nici măcar șervețele nu găsesc acolo când am nevoie.

Apoi am crescut. Și a venit rândul meu să am genți. Și mi-am cumpărat, nene. Să fie. Dacă vine sfârșitul lumii și rămâne toată populația feminină fără genți? Am eu, pentru situații de criză pentru toată lumea. Aveam mult peste 50 la un moment dat. Între timp am mai dat din ele și am rămas cu mai puține. Nu prea am genți din piele (aș zice că am una singură, dar poate nu am numărat eu bine în cap), din motive etice, așa că mi-am permis să-mi fac de cap.

După o pauză de ceva vreme de rehab gentuțesc, am descoperit un site. Cu genți multe, frumoase, colorate. Îi zice Chicbags. Mi-a fost extrem de greu să mă decid la una singură. Trebuia să fie nici prea mare, ca să nu-mi fie greu să o car, dar nici prea mică, pentru că trebuia să-mi intre în ea măcar un scutec, un pachet de șervețele și o sticlă de apă de 0.33. Apoi, era absolut necesar să o pot pune pe diagonală, să fie gen poștaș. Juniorul nu călătorește decât în Luna și n-am cum să port geantă pe umăr. Rucsac nu-mi place. Apoi culoarea… Am o tonă de genți maro și negre. Albastră n-am la ce asorta. Muștar ar merge, dar mai am una. În fine. Până la urmă am ales una roșu închis. E foarte practică, are și fermoar ca să nu-mi cadă tot din ea, are și un buzunar exterior mai mic în care să pun cheile de la mașină pe care altfel le rătăcesc mereu.

Ce să mai, momentan e geanta mea preferată. Și Emei îi place. Când o să fie mare o să vrea o geantă la fel de frumoasă ca asta. Poate o să mai existe și atunci site-ul și o să-și poată alege de aici una poate chiar și mai frumoasă decât a mea.

Voi aveți genți? Multe? Sau alte frivolități?