Postare la cererea publicului, dar vă anunț că nu e nimic ieșit din comun în camera ei. Nu petrece timp acolo decât foarte rar, sau la somn, așa că nu prea mi-am bătut capul cu decorat sau idei.
Filip nu are camera lui. Ar fi inutilă. Nu are patul lui și nici măcar dulapul lui. Deși dulapului încep să-i simt lipsa, pentru că a crescut și hainele nu-i mai încap în sertarul de la comoda din camera noastră. Jucăriile le are aproape pe toate în living.
Dar Ema are camera ei. De la 7 luni o are. O perioadă am dormit împreună acolo, o perioadă a dormit singură. O altă perioadă a dormit la mine în pat. Acum doarme la ea în pat, cu V. Am făcut mereu cum a vrut ea și ne-a fost mult mai bine decât ne-ar fi fost dacă ne-am fi opus.
Însă camera nu prea o folosește în alte scopuri decât povestea de somn și somn. Câteodată mai urcă acolo cu prietenele ei să se joace. Dar daca suntem fără musafiri, rar petrecem timpul altundeva decât în sufragerie sau bucătărie.
Când locuiam la apartament și aveam toată casa pe un singur nivel, foloseam camera și pentru joacă. Dar acum, că e la alt etaj, e mai greu să ajungă prin ea.
Și tocmai pentru că petrece mult timp în cameră dormind, și pentru că nu mai doarme singură, am ales să deschidem patul. Patul l-am luat de la Jysk și este un divan extensibil. Când dormea singură, îl țineam închis. Are 80 cm lățime și 2 m lungime. Extins poate avea 160 x 200, dar noi nu îl extindem la maximum, ca să nu ocupăm chiar toată camera cu el.
L-am cumpărat pe vremea când eram însărcinată, pentru că nu știam cum vor fi aranjamentele de somn și am vrut să am peste tot opțiuni în care să putem să ne combinăm la somn în fel și chip. Practic, în toate camerele avem câte un pat de două persoane. Plus o saltea gonflabilă. Să fie. Să ne ajungă.
În vechiul aranjament, girafa nu era suspendată în aer, ci stătea așezată pe un dulap. Acum trebuie să-i desenez ceva sub fund. Balonul e acolo pentru că… Ema e pasionată de baloane. Iar harta e un autocolant despre care v-am mai scris aici.
Sub pat am băgat piscina cu bile, pentru că în afară de a umple casa cu ele când avem musafiri, nu le prea bagă în seamă. În schimb îi plac lui Filip. Așa că și le trage el de acolo când are chef de ele.
Lângă pat lipsește o noptieră de care are nevoie. Urmează. Apoi dulapul, care trebuie regândit în interior. Și cutia cu plușuri. Sau ce a mai rămas din ele după ce am donat o grămadă.
Cursuri dezvoltare personală și de parenting
cu prețuri începând de la 8 lei.
În dulapul cu jucării i-am făcut și lui Filip trei rafturi. Unul cu jocul cu încuietorile, altul cu labirintul cu bilă și al treilea cu Lego Duplo. Ema are aici atlasul și globul pământesc mic, planșa cu deschis și închis șireturi, nasturi, fermoare, și Lego.
Pe dulap mai sunt deschise, ca invitație la citit și dezbătut, două cărți despre geografie, în ton cu globul de mai jos.
Am adus o parte din cărțile de jos și am refăcut colțul de citit. Pe vremuri, colțul de citit era acoperit de un baldachin. O să-l punem la loc.
Tot pe dulap puteți vedea un disco ball. Îl folosim seara, ca să avem lumini și culori pe pereți. Ziua nu ne trebuie dacă e soare, pentru că avem suncatchere în geam, care colorează toată camera în curcubeie vesele.
În comoda asta cu patru sertare își are hainele. Iar pe comodă, o operă de artă a ei și alte desene.
Vrei să primești postările mele pe email?
Mai avem de lipit pe pereți două puzzle-uri mari cu niște desene foarte frumoase, dar încă nu le-am găsit rame. Și de pus o oglindă după ușă. Plus noptiera. Și un cuier ar fi binevenit. Iar pe tavanul vopsit culoarea cerului, stelute care să lumineze în întuneric. Am mai avut, dar ne trebuie altele acum.
Așa arăta camera ei la 7 luni.
Ieșiți în natură cu copiii
Am decis de anul acesta să scoatem copiii mai des la efort fizic în natură. Să facem mai des drumeții prin pădure și pe munte, să alegem trasee mai lungi sau mai grele. Mi se pare că le trebuie asta și, ca s-o zic pe-aia dreaptă, îmi trebuie și mie. Eu am nevoie să...
Vine ziua Emei
V-am zis când i-am luat lui Filip un seif de bani cadou de ziua lui, ca să-și țină în el pușculița și bomboanele? Pușculița ca să nu mai rătăcească banii prin toată casa, iar bomboanele ca să nu i le mai mănânce taică-su, cică.
Generația Captain Planet
Pe măsură ce trec anii, mă observ că devin și eu din ce în ce mai atentă la impactul pe care îl am eu asupra mediului. Fac parte din generația care a crescut cu ”Captain Planet” la televizor, însă desenul animat era doar o formă, fără fond. Discuțiile despre mediu și reciclare erau aproape inexistente în spațiul în care eu am crescut, deși risipă era mult mai puțină pe vremea aia. Dar nu din considerente de respect față de planetă, ci pentru că așa ne era viața.
La ce folosesc eu crema anticelulitica
Daca ma urmăriți de suficient de multă vreme, poate ca ați observat ca ma tot plâng de probleme cu pielea. Dermatita, alergie solară, un pic de cuperoza și multă deshidratare, in ciuda faptului ca beau apa, mănânc sănătos, ma dau cu crema de protectie solară și vara și iarna, am grija cum ma spal, cu ce ma spal, cum ma usuc, tot tacâmul.
Tu la ce visai când erai copil?
Ascultam de dimineață la radio o discuție despre copilărie. Despre copilăria noastră, nu despre cea a copiilor noștri, care (cel puțin în cazul familiei noastre) e la ani lumină. Și nu pentru că suntem noi o familie extraordinară și ieșită din comun, ci pentru că lucrurile au evoluat într-un ritm pe care părinții noștri nici nu cred că și-l imaginau vreodată. Noi, copii fiind, poate că ni-l doream. Copiii gândesc magic mai mult decât adulții.
Ce să faci dacă ai un copil ‘obsedat’ de ceva?
– Diana, ce mă fac cu el? Toată ziua nu se joacă decât cu trenurile. Are o casă plină de jucării, dar nu-l interesează nimic altceva. Am încercat să i le iau, să nu-l mai las cu ele, dar nu se joacă apoi cu altceva. Sau ia mingiile și își imaginează tot că sunt trenuri.
În substrat eu înțeleg îngrijorarea. E îngrijorarea părintelui că are un copil care ‘nu e normal’. Ba, cu toată informația asta la îndemâna tuturor dintre noi, unii părinți se duc deja cu gândul către diferite tulburări (în mod special la spectrul autist) și de aici începe o luptă cu copilul, care nu ajută pe nimeni.