Dragă mamă din Jumbo a cărei fetiță plângea și țipa,
Vreau să-mi cer scuze în numele doamnei care te-a admonestat că nu-și poate face cumpărăturile pentru că fetița ta trecea printr-un moment de nervi și probabil oboseală și foame, având în vedere ca era ora prânzului.
Nu pune la suflet. Nu ești o mamă ratată, iar fetița ta nu este nici o răsfățată, nu va deveni nici o ”golancă”. Nu trebuie sa ”ți-o ții acasă, dacă nu știi să ți-o crești”. Și, de fapt, știi ceva? Ar trebui să nu-ți pese deloc de ce v-a spus doamna.
Desigur că nici doamna nu avea o zi foarte bună. Altfel nu-mi imaginez de ce ar fi dat șuturi unei mame căzute deja la pământ, cu o fetiță care era evident că nu se simte bine în momentele respective și care își exprima toate supărările ei de copil de 85 de centimetri așa cum știa și putea ea. Poate că doamna nici măcar nu a avut copii. Sau dacă i-a avut, o fi uitat. Sau poate ai ei nu au făcut niciodata ”așa”. Nu știm. Și pe mine una nici măcar nu mă interesează. Îmi pare rău că nu și-a putut alege suportul de ziare dorit în liniște, trebuie că i-o fi fost și ei greu din cine știe ce motive.
Dar tu, mamă din Jumbo, nu te întrista de cuvintele ei. Nu putem fi întotdeauna atât de organizate încât copilul să nu rateze nicio masă și niciun somn. Sau poate că cine știe ce alte supărări avea fetița ta. Nici nu mai contează. Ce contează e că tu, mamă din Jumbo, oricât de tare te-ar arăta cu degetul cei din jur, rămâi alături de ea. Că tu, mamă din Jumbo, știi foarte bine că dacă fetița ta face un tantrum, nu o face de prea mult bine. Că tu, mamă din Jumbo, o iubești și când e crizată și o supără cu țipetele ei pe doamna care nu putea alege un suport de ziare. Dar mai ales că tu, mamă din Jumbo, i-o arăți și în momentele dificile. Îi arăți că o iubești necondiționat și că îi ești alături în toate ”războaiele” inutile cu cei din jur. Că voi două sunteți o echipă și că ea poate avea încredere în tine oricând, la orice oră.
Îți mulțumesc, mamă din Jumbo, pentru că îți crești fetița frumos, pentru o lume frumoasă. Și sper, mamă din Jumbo, că fetița ta va fi prietenă cu fetița mea și că băiețelul meu își va găsi o iubită sau un iubit crescuți la fel de frumos ca fetița ta. Îți mulțumesc pentru că pui umărul să facem o lume mai bună și mai caldă. Cu mai puține războaie și mai puțini teroriști. Cu mai multe flori și mai multe zâmbete. Cu încredere și mâini strânse. Cu îmbrățișări calde ca un soare de toamnă târzie, cu inimi deschise către cei de lângă noi.
Ești minunată! Și te îmbrățișez strâns.
Cu drag,
O altă mamă din Jumbo, care ți-a zâmbit
…un articol foarte slab, asemanator show-rilor TV pentru prostime, dar cu castiguri mult mai mici…lipsit de informare obiectiva asupra situatiei, incercand sa suprime formarea libera a propriei pareri. Astfel ca suntem aproape obligati sa credem ca personajul pozitiv al intamplarii este o mamica care-si arata marea dragoste fata de copil tinandu-l flamand vreo cateva zile (altfel nu ne putem explica de ce ar fi urlat copilul dupa mancare; stim ca multi copii din zona Garii de Nord n-au mereu burta plina, dar nu-i vedem manifestandu-se din toti bojocii), sau supunandu-l la un stres psihic asa de intens incat acesta are o cadere nervoasa daca nu este in pat la ora exacta. Nici nu ne putem imagina ca acest copil ar fi rasfatat, iar mamica il iubeste prea mult ca sa-i ofere o educatie echilibrata! Evident ca personajul negativ este acea doamna care ( nu stim ce cauta intr-un magazin de cadouri in aceasta perioada a anului!!! ) cere un minim de decenta in spatiul public.
Ce bine ca suntem de acord macar in concluzie! Si eu doresc sa se intalneasca, sa se imprieteneasca si sa fie fericiti copilasii vostri. Dar pentru fetita mea mi-as dori un sot pe care sa nu-l fi invatat mamica lui ca e ok sa dea cu pumnul in masa daca nu primeste mancarea la ora exacta, iar pentru baietelul meu mi-as dori o prietena care sa nu fi invatat ca poate sa primeasca orice isi doreste doar daca se smiorcaie.
Numai bine!
Da, pentru ca un copil de doi ani ii spune mamei foarte calm ca ii e foame, apoi asteapta rabdator pana ajunge la masa. E ok, toti copiii sunt asa calmi si rabdatori. Si mai ales decenti.
Oare suntem cu totii asa de prosti incat sa inghitim gogoasa asta?!….cum ca un copil, in Lumea Jucariilor, plange de ….foame. Bine inteles ca excludem din discutie copiii sub 6 luni (care nu-s neaparat incantati de orice noua jucarie vazuta) si copiii tinuti flamanzi cu zilele. Eu n-am nici o problema cu copiii care se manifesta asa, pentru ca este in natura umana sa incerci mereu limitele, dar am o problema cu parintii care impaturesc abuzul si indiferenta fata de noul caracter ce se va forma in scuze de genul „Te iubesc asa de mult ” (incat sa-mi pese de educatia ta!), „Sunt alaturi de tine in razboaiele tale” (asta ar insemna sa-l ajuti sa iasa din starea negativa in care se afla, nu sa-i aprobi comportamentul) sau „Doresc o lume minunata pentru copilul meu” (lumea copilului va fi de la frustrant in jos intru-cat va invata ca trebuie sa i se ofere totul in secunda 2 ….si asta nu se va intampla mereu) . Trist;
Ma intreb cati dintre cei care au comentat aici au copii.Cine ii are stie foarte bine ca majoritatea copiilor pana in 3-4 ani devin irascibili la oboseala.Majoritatea stim ca,copii incearca limitele si in magazin tentatiile sunt multe.Ma i treb cati dintre voi ganditi ca atunci cand copilul face o criza in cazul meu la dublu ….tipa…urla se tranteste pe jos, cel mai bine pentru copil este sa ii stai alaturi,sa il mangai,sa ii vorbesti incet….sa ii arati ca ii intelegi frustrarea si ca in continuare il iubesti? ….. Majoritayea comenturilor par a avea copii de portelan ” unde te pun acolo sa stai ” sai tipici par8nti ” daca nu te ridici acum dw jos te bat/te pedepsesc/ni iti mai cumpar…..”ce trist ca ne ppasa mai mult de ce spune tanti Aglaia si lumea din jur.Cand copii mei se tranteau si tipau pe jos ca in filme….ma asezam in fund pe jos…..da in magazin….pe strada….in parc……Si le vorbeam incet,calm,ii imbratisam iar lumea se uita ca la maimuta dar….sincer….ma intereseaza mai mult spiridusii mei caci ei imi dau zambetul si aerul dimineata de dimineata.