Trăim într-o lume aglomerată și suntem mereu pe fugă.

Hai, trezește-te, îmbracă-te repede, trebuie să mergem la grădiniță. Ți-e foame? Ia repede un senviș și hai să-l mănânci în mașină, că e târziu!

Cine mai are timp dimineața de joc, de conectare, de ascultat poveștile copilului. Dinții trebuie spălați imediat, hai, dă-mi mie tubul că îți torn eu pasta pe periuță. Și stai, că te îmbrac eu repede, că ție îți ia o mie de ani.

Nu, nu am timp să stăm să ne jucăm, trebuie să mă îmbrac și eu repede. Ia-o pe Minnie cu tine la grădiniță. Poți să te joci acolo cu ea.

În mașină te rog să nu mă întrerupi. Mă concentrez la condus. Și oricum am în minte ședința aia de la 10, la care nu vreau să ajung la 10 jumătate. Ce? Ai spus ceva? Nu am auzit, dar hai să faci puțin liniște, că nu-mi aud gândurile.

Gata. Am ajuns și la grădiniță. Stai că te dau eu jos din scaunul mașinii. Tu te cam moșmondești. Hai repede să intrăm pe poartă. Stai să te schimb repede de pantofi și du-te imediat la grupa ta. A da, era să uit, ai dreptate. Vino să te pup. Plec, ne vedem diseară.

Și vine și seara. Copilul freamătă de nerăbdare că vine mami să îl ia. Sau poate tati. Se mai întristează când vede că părinții altor copii au ajuns deja, dar știe că mami vine și ea imediat. Sau tati.

Și vine.

Hai, repede. Schimbă-ți pantofii. Unde îți e rucsacul? Hai repede să mergem acasă, că e târziu. Vrei în parc? Trecem și prin parc, dar nu stăm mult. Uite ce târziu e.

Uite, suntem în parc. Hai, dă-te în leagăn. Dă-te pe tobogan. Hai, te dai și pe sfori? Hai, dă-te odată dacă te dai, că ne grăbim. Trebuie să fac cina și mai am două rapoarte, apoi trebuie să te spăl și nu vreau să întârziem prea tare cu somnul, că iar devii agitat și mă obosești și pe mine.

Ești gata? Hai să mergem. Nu, nu mai stăm 5 minute. E târziu, uite cât e de târziu. Haide odată! Lasă florile, lasă frunzele, ce faci cu pietrele alea? Vino azi dacă vii.

Și pleci cu el de mână, grăbind pasul că trebuie să faci tocănița de legume.

Stai, ne jucăm cu plastilina mai târziu, acum toc legumele. Hei, nu mai trage de mine, stai să termin cu mâncarea. Pictează tu, că vin și eu imediat. Pun rufele la uscat. Da, imediat joc jocul ăla nou cu tine. Stai să mai spăl două farfurii. Da, citim acum, stai să fac un pic de ordine.

Dar citim doar două pagini, da? Că uite, a venit tati și mâncarea e gata și hai la masă.

După masă hai să te speli, dar repede. Hai, spală bine cu săpun. Lasă joaca, e treabă serioasă asta. Acum treci în pijama. Citim o poveste și te culci, ai înțeles? Noapte bună.

Și așa trece zi după zi, în aceeași vrie, în același pas alert, fără timp de nimicuri, de oprit lângă un arbust și observat bobițele mici portocalii din el, fără ascultat povestea inventată de copil, fără timp de cântecele.

Eu sunt norocoasă. Eu încă nu mă grăbesc atât de tare. Sau nu ar trebui. Dar de multe ori mă surprind că trag de ea. Deși nu avem un loc de ajuns la oră fixă. Deși nu ne aleargă nimeni cu un topor. Dar eu sunt grăbită. Cred că mi-a rămas prin vene o urmă de ce am fost, de același om care poate sunteți și voi, cu program, cu job de birou, cu jonglat responsabilități.

Și ieri mi-a dat o lecție. În nebunia mea să plecăm repede de la grădiniță și să ajungem acasă înainte să se enerveze Filip și să plângă, de obicei uit de orice altceva. Singurul meu scop e să ajungem acasă. Repede. Cât se poate de repede.

Sunt deja pe pilot automat. O iau pe ea în brațe, o pun în scaun, îi pun centurile, îi dau o carte, închid ușa. Mă duc pe partea cealaltă, îl pun pe el în scaun, îi pun centurile, îi dau ceva de ronțăit sau o jucărie, închid ușa. Mă grăbesc să mă urc la volan și plecăm.

Pe scaunul din dreapta am un băț cu clopoței, o jucărie zgomotoasă (broasca), elefantul cu zdrăngănele, niște gustări, o sticlă cu puțină apă înăuntru, girafa Sophie, maracas și telefonul.

I le dau rând pe rând, să-l țină ocupat până acasă și să nu plângă. Câteodată (des) trebuie să-i zdrăngăn jucăria cu clopoței, broasca sau sticla cu apă.

În timpul ăsta, ea îmi vorbește. Eu o aud. O aprob din complezență. Mai povestesc și eu una alta, dacă el pare calm. Dacă el se agită, zic doar DA.

Ei, dar ieri, ieri ziceam că mi-a dat o lecție. El era ușor agitat, ea m-a întrebat ceva, eu am zis DA. Apoi o văd că se desumflă din entuziasm.

• Dar nu ai oprit…
• Unde să opresc?
• Pai ai zis că oprim să ne uităm la flori…

Da. Ea mă întrebase dacă putem să ne oprim la flori si eu zisesem da. Dar habar n-aveam. Doar o auzisem, nu o și ascultasem. M-am făcut mică în scaun și m-am simțit oribil. Avea niște ochi triști și o moacă tare amărâtă. Aș fi preferat 358 de tantrumuri, dar nu privirea aia.

Am întors imediat mașina și ne-am oprit la flori. Ne-am dat jos toți trei și ne-am uitat la ele. Culori minunate de toamnă, le-am și mirosit. Mi-a spus care îi plac, care miros mai frumos și pe care mi le-ar pune în păr. I-ar pune și lui Filip, dar pe el tocmai l-am tuns și nu mai are chiar așa mult păr. Iar ei și-ar pune peste tot. Și pe gleznă.

Am întrebat-o dacă i-ar plăcea o rochie din flori. Da, i-ar plăcea mult, tare mult i-ar plăcea. Dar să nu aibă țepi. Că țepii nu îi plac.

Am stat acolo cât a vrut ea, până s-a hotărât că putem pleca. Era vioaie și veselă, povestea necontenit. Iar eu o ascultam. Eram acolo cu ea, în poveștile ei, în cântecele ei. Eram printre noii ei colegi de grădiniță care sunt tare drăguți. Eram acolo lângă Clara, care are un bebeluș. Și lângă Ilinca, cea cu fratele. Dar nu mai știa cum îl cheamă. Și lângă băieții năzdrăvani.

Am fost conectate toată seara. Iar când eu m-am grăbit să mă duc sus la Filip, care se trezise, mi-a spus așa:

• Mami, stai. Uită-te la mine. Sunt o floare.

Apoi ne-am pupat.

Azi am parcat mașina departe de grădiniță. Și nu ne-am grăbit să ajungem la ea, am mers în pasul nostru. Al ei mai mult. Am văzut furnici și fire de iarbă, păpădii și un cățel mic. Un magazin și o doamnă cu un cărucior.

I-am ascultat poveștile, am ascultat oasele și mușchii, apoi a hotărât să mergem acasă ca să mănânce roșii.

Și mâine o să parchez mai departe. Și poimâine. Și în fiecare zi…

Voi vă ascultați copiii? Aveți timp?

Sursă foto