Tic-tac
Nada Apelor

2014-09-15 19.59.40Sunt foarte supărată pe mine. De când am copii încerc să mă rup de anumite abordări standard care mai mult fac rău decât bine. Mă enervează generalizările astea transmise din gură în gură, când adultul mai mult vorbește doar ca să nu tacă.

Nu știu de ce li s-o fi părând unora că e adecvat să întrebi un copil străin dacă e cuminte, dacă a dormit de prânz sau dacă ”ascultă de mami”. Știu că s-au scris poate sute de mii de cuvinte pe tema asta deja, dar nu văd de ce asta e ok, pe când să oprești un străin în metrou să-l întrebi dacă și-a băut cafeaua nu e.

Mă rog, nu despre asta voiam să scriu (din nou), ci de ce sunt eu supărată pe mine.

Iaca. Eu sunt supărată pe mine pentru că oricât de tare m-ar deranja discuțiile astea care aduc mult mai puțină plusvaloare decât tăcerea, mă trezesc mai mereu că fix asta fac și eu.

Dacă mă întâlnesc cu o fetiță, parcă o ia gura la vale și vorbește fără să mai aștepte să gândesc eu. Chiar și cu fie-mea fac așa. ”Vai ce rochiță de prințesă ai” mă aud zicând. Sau ”Wow, ce păr minunat ai”. Sau alte constatări și laude ale unor chestii superficiale. Nu știu de ce o fac. Dar știu sigur că ar trebui să mă abțin.

Știu sigur că nu asta vreau, nu vreau să pun atâta importanță pe aspectul exterior. E suficient de multă presiune din exterior, fetele trebuie să fie frumoase și delicate și să poarte rochii diafane și incomode, iar părul trebuie să le fie rupt din soare și reviste de modă. Iar eu chiar nu vreau să susțin asta, pe cuvânt. Să susțin superficialitatea și să o ridic la nivel de artă. Apoi să mă mir că la 12 ani vrea extensii de păr și implant cu silicoane…

Pe mine dacă mă întrebați, eu aș vrea ca Ema să se placă oricum ar arăta rochia de pe ea și oricum i-ar sta părul. Și de-aia să nu mai poată ea că i-a zis cineva că nu-i vine bine fusta și că a întrebat-o de ce are părul nearanjat azi.

Plus că un copil, fie că e fată, fie că e băiat, e frumos și mânjit de noroi pe ochi. Și dacă are păr și dacă nu are. Și dacă e îmbrăcat în rochiță de dantelă sau în pijama murdară de mure. Frumusețea nu ține de exterior. La fel de frumos ar fi orice copil chiar și dacă ar avea o ureche și 3 mâini. Asta trebuie să susținem. Nu ”vai ce frumoasă ești în rochia asta, arăți ca o prințesă”.

Dar nu reușesc să fac altfel… Nu reușesc să încropesc pe pilot automat o discuție despre cărțile preferate. Sau despre cât de bune mi se par merele. Sau să o întreb dacă a fost vreodată cu trenul. Dacă știe să meargă pe trotinetă. Dacă îi place să deseneze cu creta.

Aveți sfaturi pentru mine? Vă foarte mulțumesc.

Tic-tac
Nada Apelor