Mă uit așa la ea și mă bucur și eu de copilăria ei, de bucuria ei, de noroiul ei de pe picioare.
E copil. Un copil curios, un mic om de știință, un laborant sub cerul liber. Descoperă lumea acum și cum să o facă oare mai bine dacă nu prin toate simțurile?
Cum altfel dacă nu alergând desculță prin noroi și prin pietriș?
Cum altfel dacă nu tăvălindu-se prin noroi?
Cum altfel dacă nu dezbrăcată prin ploaie?
Cum altfel dacă nu cu unghiile de la mâini murdare de plastilină și cu cele de la picioare murdare de acuarele?
[citește mai departe aici]