Sa vorbim despre sarcinile pierdute
Scrisoare către fetiţa mea

1559250_851807601575591_1682042827652508015_oMă uit așa la ea și mă bucur și eu de copilăria ei, de bucuria ei, de noroiul ei de pe picioare.

E copil. Un copil curios, un mic om de știință, un laborant sub cerul liber. Descoperă lumea acum și cum să o facă oare mai bine dacă nu prin toate simțurile?

Cum altfel dacă nu alergând desculță prin noroi și prin pietriș?

Cum altfel dacă nu tăvălindu-se prin noroi?

Cum altfel dacă nu dezbrăcată prin ploaie?

Cum altfel dacă nu cu unghiile de la mâini murdare de plastilină și cu cele de la picioare murdare de acuarele?

[citește mai departe aici]

Sa vorbim despre sarcinile pierdute
Scrisoare către fetiţa mea