La pensiune

După cum vă spuneam în episodul anterior, spre seară am ajuns la vila unde urma să ne cazăm. Am scos copiii din mașină și am început acomodarea. Vanda Mică a dat năvală peste spațiul de joacă amenajat de vilă, iar pe Junior l-am proțăpit pe burtă pe o pătură în iarbă.

Apoi a început Marea Despachetare.

Și s-a apucat Domnul Vanda să scoată din mașină. Și parcă nu se mai oprea. El tot scotea, dar mașina tot plină era. Au ieșit de acolo trollerul, geanta copiilor, cealaltă geantă a copiilor, mingea mea de fitness pe care mi-a umflat-o rapid, motocicleta Vandei Mici, bicicleta, cutia cu plastilină, cutia cu cretă, tăblița de scris, cele 20 de mii de cărți, familia de pluș a lui Mickey Mouse, jucăriile de nisip, țâșpe căni, pahare, farfurii de plastic, salteaua gonflabilă cu așternuturi cu tot, olița și tot ce mai luaserăm la noi. Tot weekendul m-a stresat gândul că la un moment dat va trebui să punem la loc în mașină toate lucrurile astea. Am făcut poze cu cărțile și jucăriile Vandei Mici, ca să ne ajute la inventar.

În fine. Noi ne-am acomodat și asemeni nouă și celelalte familii cu care ne dăduserăm întâlnire în vârf de munte. Copiii s-au văzut, s-au plăcut și au început:

”Veau eu plastilina aiaaaaaaa” – plânsete
”Xulescu m-a împiiiiiiiiins” – urlete
”Yulescu mi-a luat motocicletaaaaaa” – panică

Și am început și noi:

”Te rog nu mai lovi.”
”Te rog nu mai ciupi.”
”Te rog nu-l împinge pe Xulescu!”

Oriunde te uitai în orice clipă, un copil era nemulțumit sau îmbufnat. Dar, din fericire, dacă întorceai privirea, imediat găseai un altul fericit și cu chef de joacă.

Cât vremea a fost frumoasă, toți copiii au mișunat pe-afară. Băieții cu motocicletele, fetele cu plastilină. S-au dat în leagăne și au căutat melci. I-au și găsit și toată lumea i-a mângâiat și iubit (bleahs). Melcii au primit de mâncare flori, iarbă, niște pietricele și plăcintă cu brânză.

Apoi, când vremea s-a mai stricat, distracția s-a mutat înăuntru. Băieții, desigur, tot cu motociclete, iar fetele cu gene lungi. Apoi, haine de ploaie și hai afară totuși, e doar apă, nu acid. Băieții -ați ghicit!- cu motocicletele, fetele cu dansuri prin ploaie.

Memorabilă este, însă, imaginea cu Domnul Vanda și cu mine, în parcarea vilei. Eu bâțâindu-mă permanent, căci fiul îmi dormea în sling. Domnul Vanda păzind mașina, căci fiica îi adormise în scaun. A dormit vreo două ore, păzită de ochi ageri de tată încremenit lângă mașină, să nu deranjeze Somnul de Aur. Mă și gândeam: ” Ce bine că am fost în vacanță, să păzim și bâțâim copii și în altă parte decât în intimitatea propriei case…”

Despre mașină pot să vă mai povestesc ceva. Și anume că i-a mers motorul toată noaptea următoare, pentru că aceeași fiică a Domnului Vanda (și a mea) a adormit în același scaun (de mașină), iar Domnul Vanda a dus-o adormită sus în pat și a uitat să coboare să oprească și motorul. Noroc că avem GPL…

Marea Împachetare a decurs, în ciuda panicii mele constante, fără evenimente. Toate lucrurile au încăput înapoi în mașină și până acum nu am constatat să lipsească ceva din trusoul nostru sau al micilor divini.

Și am tras și o concluzie la final de weekend.
Copiii se joacă minunat între ei, dacă nu au jucării.

– Va urma –

(data viitoare despre ce am vizitat și cum)