Pe vremea când nu aveam copii și munceam, le invidiam pe mamele care stăteau acasă cu copiii lor. Doar erau în concediu… Unele un an, altele doi. Eu aveam 20 și ceva de zile lucrătoare pe an de concediu. Păi se compara asta cu un an sau doi?
Le invidiam parțial, pentru că îmi imaginam cum în prima parte a concediului de creștere a copilului chiar e un concediu, dar ce faci apoi? Cât poți sta în concediu? Nu te plictisești la un moment dat? Cât să stai acasă? Cât să stai să citești, câte filme să vezi, cât să te dai pe facebook? Nu ți-e și ție dor de interacțiune cu adulți? Sau să faci ceva cu viața ta? Mă gândeam că poate le e lene, sau s-au complăcut în situația asta.
Totuși, când mă mai vedeam cu câte o prietenă care avea copil mic, auzeam adesea aceleași plângeri. ”E ora 3 și eu încă nu am făcut pipi pe ziua de azi”, ”Am deja 2 săptămâni și jumătate de când nu m-am mai spălat pe păr”, ”Nu mai știu când am făcut ultimul duș”. Mă gândeam ”hai nene, că deja exagerează. Pana mea, cât îți ia să faci un duș? Cum să nu te duci să faci pipi? Și nu moare nimeni 20 de minute cât să te speli pe păr”.
Eram ignorantă. La fel de ignorantă eram și când nu pricepeam de ce nu-ți poți lăsa copilul de 9 luni cu un babysitter oarecare peste noapte ca să ieși cu mine în club. Ce poate să se întâmple? Ăla doarme și ea îl păzește în timp ce se uită la tv. Doar un copil de 9 luni doarme toată noaptea singur în patul lui.
Tot așa ignorantă eram și când îmi dădeam în sinea mea ochii peste cap dacă vedeam copii alăptați în public. Frate, nu poți să-ți iei un biberon după tine? Și ăsta mic n-are și el ore de masă? Păi unde îl apucă pe el foamea, tu stai să-ți pui rochia în cap și să-ți scoți țâțele la înaintare? Ești o ciudată, parol.
Ignorantă de-a dreptul eram și când nu pricepeam că un copil nu poate să mănânce pufuleți în loc de prânz sau că un bebeluș de 8 luni nu trebuie să primească înghețată cu ciocolată. Lasă mă, e doar o dată. N-o să moară, fă-i și lui o bucurie…
Avantajul meu e că îmi păstram toate impresiile astea deștepte pentru mine, nu le împărtășeam și părinților. Și nu că ma credeam eu mai deșteaptă, și nici nu eram rău intenționată, nu le gândeam cu răutate, doar că nu pricepeam de ce? De ce să faci așa și nu ca toată lumea sau cum am văzut eu în filme… Nicio clipă nu-mi puteam imagina că un bebeluș de 9 luni nu poate fi lăsat cu un babysitter străin și că oricum sunt șanse enorme să nu doarmă toată noaptea… Sau că un copil mic nu stă singur în pătuț 15 minute pe zi, cât să faci un duș. Sau că sunt zile când efectiv nu apuci să faci pipi. Sau că alăptarea nu-i ciudată, ciudată e societatea care leagă tot ce ține de un bebeluș de suzetă și biberon. Sau că pufuleții sunt nesănătoși pentru un copil, doar văzusem atâția copii (pe toți?) mâncând pufuleți cu nemiluita… Și tot așa.
Drept urmare, nu mai privesc cu ochi atât de răutăcioși pe cei care nu mă înțeleg, pe cei care mă consideră o ciudată. Sigur că mi-aș dori să-și țina pentru ei sfaturile și părerile, cum făceam și eu. Dar e amuzant, pentru că mă văd pe mine în ei. Și îmi iau fața blândă, de mamă a tuturor și le spun pe un ton calm ”O să vezi și tu când o să ai copiii tăi”.
Am si eu doua „chiftelute”. Prima ni s-a servit cand era bebelina ceva mai mica, si noi ne mai plangeam, inevitabil, unuia sau altuia, ca nu prea am pus geana pe geana in noaptea anterioara (nu mai retin motivul, daca era de la dinti sau altceva). Replica persoanei in cauza a fost „A, pai e ca si cum ati merge in club, ce mare scofala?” A doua i s-a servit doar sotioarei, de catre aceeasi persoana (trebuie sa mentionez ca e vorba de un barbat), care i-a zis „As vrea sa am si eu concediu cat ai avut tu, sa stau acasa ca tine, sa ma relaxez…” Cand mi-a zis faza asta, cred ca mi-a crescut tensiunea instantaneu. Da, ma, stai si tu, ca barbat acasa, dar facand exact ce face o mamica in cazul asta, absolut tot! Ia sa te vad cat de cocoş esti!
Sau mai auzisem una prin 2012, cred, cand colegii sotiei organizau petrecerea de 10 ani de la terminarea liceului. Ne povestea o mamica o faza amuzanta, ca o sunase pe ea una din fostele colege, ca sa se ocupe ea de dat telefoane si de cautat diverse persoane, ca oricum sta acasa cu cel mic si n-are ce face. OMFG!!!
Privind in urma, la perioada cand fetita noastra era mica si complet dependenta de mami, ma gandesc cu compasiune la mamicile care trebuie sa faca asta singure. Eu am stat acasa o luna si jumatate dupa ce a aparut cea mica. A mai stat cu noi si mama sotiei, si impreuna am facut tot posibilul sa ii cream o situatie cat mai confortabila, sa nu se simta atat de coplesita de noul job. Cu toate aceastea, 3 adulti fiind, tot ne simteam, uneori, depasiti de situatie. Dar, din fericire, perioada aia a trecut, si acum, la aproape 2 ani si jumatate, ai cu cine sa te intelegi 🙂
In concluzie, mamicilor (mai ales cele care aleg sa-si alapteze copiii si sa ii diversifice corect, nu cu pufuleti si celebrul mar cu biscuite – cum ne-a recomandat noua medicul de familie – sau cerealele alea dubioase la cutie), imi scot palaria si ma inclin in fata voastra! Sunteti adevaratii super-eroi de care au nevoie copiii 🙂
Eu eram aia cu organizarea petrecerii de 10 ani :)))) am scris un post despre asta
Ai dreptate, imi aduc aminte ca ai scris despre asta. Ar trebui sa va organizati intr-o asociatie, a mamicilor care, conform outsider-ilor stau acasa cu bebelusii si nu fac nimic toata ziua. Cred ca ar avea ceva membri asociatia.
Mai eu asta cu nu am avut timp sa fac pipi, sa ma spăl pe cap sau orice legat de igiena proprie nu le voi înțelege niciodată. Am 2 copii, la distanta de 2 ani, dar jur ca mereu am avut unghiile făcute-shellac, parul spălat si uscat la soare vara. Amândoi copii au început sa se tarasca la 6 luni si au mers la 1 an. Pe primul il luam cu mine peste tot, in baie cand ma spalam pe cap de ex si apoi al doilea il „pazea” pe primul. Sa fim serioase, pana cand copilul începe sa se tarasca, este f greu fizic si extrem de obositor, dar jur ca ai mei dormeau minim 2 ore pe zi, mult mai mult intre 0-3, 3-6 luni si aveam tot timpul pentru propria igiena!!! Ba chiar stiu mame cu 4-5 copii care erau foarte îngrijite si aveau grija numai ele de ei!!! Si eu am fost aproape singura tot timpul!!!!