Mergem la Albert
Am ascultat un tantrum

mother-daughter-jackets120Imi doream mult să fiu blondă cu părul ondulat. Să am ochii verzi și unghii lungi, date cu ojă roșie. Să fiu înaltă și slabă, să fac cele mai bune sarmale și să organizez cele mai frumoase mese. Să cos și să tricotez frumos, să scriu ordonat și să fiu creativă. Să port cele mai înalte tocuri și cele mai frumoase genți. Să am cea mai curată casă și cel mai bine călcate așternuturi. Să miros a deodorant Favorit și să am cel mai frumos ten, îngrijit cu lapte Doina. Să fiu mereu serioasă, organizată și ireproșabilă.

Așa o vedeam eu pe mama și îmi doream să fiu exact ca ea. Era cea mai cea dintre toate femeile de pe lume, cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă, perfectă. Mă uitam fascinată la ea cum își făcea manechiura sau cum își peria părul blond înfoiat, cum călca pe tocuri și cum își punea cu grija inelele pe degete. Îmi amintesc de mirosul ei, de mirosul bluzelor ei, de mirosul părului ei. De cleștii ei de păr și de rochia lungă albastră cu trandafiri mari cu care stătea în casă.

O veneram. Nu era mama. Era MAMA. Minunata MAMA, oricât de autoritară ar fi fost, era minunata MAMA…

Acum am crescut și nu mai vreau să fiu ea. Mă bucur că sunt eu, așa cum sunt… Diferită de ea, complet diferită, trăită în alte vremuri, cu alte priorități. Nu am părul blond, nici ondulat. Ochii nu-mi sunt verzi, nu-s nici înaltă și nici slabă. Nu știu să fac sarmale, nu am răbdare să tricotez, nu am cea mai curată casă și nu calc așternuturi. Nu miros a deodorant Favorit (deși mi-am cumpărat unul doar ca să-i simt mirosul când am văzut într-un supermarket) și tenul nu mi-l îngrijesc cu lapte Doina. Nu sunt nici pe departe serioasă, organizată sau ireproșabilă.

Dar știți ce sunt? Mama. Și vine rândul meu să fiu MAMA… Și gândul ăsta mă sperie. Mă sperie să fiu idolul cuiva, e prea multă responsabilitate. Astăzi când Vanda Mică mi-a admirat rujul roșu și mi-a spus că sunt frumoasă mi-am dat seama ce înseamnă asta, de fapt… Că din mamă devin MAMA. Și mi s-au tăiat genunchii. Dacă nu mă descurc? Dacă nu mă ridic la nivelul așteptărilor? Dacă o dezamăgesc?

Și ca și când asta n-ar fi fost destul, mi-am dat seama că de Junior nu știu nimic. Îmi amintesc perfect cum e să fii fiica MAMEI, dar habar nu am cum e să fii fiul MAMEI…

Sper să mă descurc…

Mergem la Albert
Am ascultat un tantrum