Aranjamentele noastre de somn sunt un fel de alba-neagra. Suntem complet flexibili când e vorba de somnul copiilor, nu ne pasă unde dorm ei și unde dormim noi, atâta timp cât dormim în poziții cât mai puțin contorsioniste. Sincer, cred că asta e cel mai important lucru atunci când ai doi copii mici. Nu să dormi într-un pat curat, nu să ai perne. Ci să dormi și dimineața când începe ziua, să mai poți merge.
Așa că seara ne culcăm ca oamenii și noi. Prima e Vanda Mică, iar ea adoarme la ea în pat, în brațele mele. De cele mai multe ori adorm și eu cu ea, apoi mă trezesc. Și preiau Juniorul, care încă nu știe să doarmă decât asistat. Și urcăm în dormitor și îl adorm, apoi ne punem în pat și ne culcăm. Domnul Vanda adoarme întâi pe canapea, apoi vine și el cu noi în pat.
Spre dimineață se trezește Vanda Mică și vine și ea în dormitor. Se urcă în pat și se transformă instant în steluță de mare. Așa că domnul Vanda nu mai are loc în patul conjugal și se mută în camera de oaspeți.
Se trezește și Juniorul și începe să scârțâie ca vrea schimbat. Și ca să n-o trezim pe Vanda Mică, îl iau și ne mutăm la ea în cameră, unde îl schimb, îl hrănesc și readorm.
Se face dimineață și nimeni nu mai e în patul în care s-a culcat seara. Dar ce mai contează, bine ca am dormit…