Despre homeschooling, cum vad eu
Eu vreau sa-l ajut pe Robert

E ora 15.00 şi încă nu te-ai spălat pe dinți pe ziua de azi. Au trecut chiar şi vreo două zile de când te-ai pieptănat ultima oară. Însă e foarte important să ştii pe unde îţi e deodorantul. Asta chiar e, pentru că nici de duş nu ai mereu timp, deşi eşti acasă aproape toată ziua…

Care casă nici că se mai vede de sub maldărul de jucării, tacâmuri, pahare, haine murdare, prosoape cu vomă, haine de copil, cărucior, etc. Praful l-ai şters ultima dată cu nişte şerveţele umede ale copilului, aceleaşi şerveţele umede cu care ai spălat şi pe jos ultima baltă de vomă a ăstuia mic.

Şi între două pârţuri şi trei râgâieli de copil, după ce ţi-ai şters cu mâna voma de pe tricou, arunci un ochi pe pinterest şi te ia depresia. Poze cu case care-mai-de-care mai aranjate, toate radiind de lumină şi curățenie, canapele albe şi pături aruncate “la sanchi” fix unde trebuie, rame cu tablouri perfect încadrate pe perete, covoare pufoase fără urme de biscuiți, bucătării curate şi ordonate, băi luxoase. Toate sunt aşa. Şi tu te uiţi în jurul tău şi parcă nu-ti mai aduci aminte când a fost ultima dată când nu ai avut o baveţică agăţată de televizor. Şi oare o fi aceeaşi baveţică de acum două săptămâni? Foarte posibil.

Aşa că, perfect deprimată închizi pinterest şi deschizi facebook. Facebook plin de mame perfecte, pieptănate şi aranjate, cu copii model care mănâncă şi dorm în pătuţuri frumoase cu aşternuturi preţioase. Nu că n-ai avea şi tu pătuţ frumos cu aşternuturi preţioase, doar că nu se mai vede de sub haosul care te înconjoară. 

Mame care au timp de gătit sănătos, de activităţi cu cel puţin un copil, care sunt ca scoase din cutie, cu rufe curate şi cămăși călcate. Te întrebi oare ziua lor câte ore are, căci a ta nu-ţi permite nici să scoți la timp rufele din maşina de spălat, ce sa mai vorbim de călcat sau pus la loc?

Te uiţi iar în jur, te uiţi la tine şi îţi vine să te scuzi pentru podeaua lipicioasă, oglinda neştearsă sau chiuveta plină de vase. Te-ai scuza şi pentru părul ciufulit, pentru faptul ca eşti încă în pijama, nespălată pe dinți sau pe faţă, cu o şosetă de un fel şi alta de alt fel.

Te-ai scuza pentru viaţa ta, care nu e perfectă cum sunt pozele de pe pinterest şi postările de pe facebook.

Dar ştii ceva? Aproape toate am fost în haosul tău. Unele dintre noi încă mai suntem, pentru că viaţa de mamă chiar nu se pupă cu fotolii albe, bucătării imaculată, bucle perfecte şi rochiţe de mătase. Aşa că am decis să ieșim din haos când nu ne-a mai păsat. Nu pentru ca ar fi dispărut nebunia din casă. Ci pentru că am ales să nu ne mai pese de lucruri minore, ci doar de cele măreţe, oricare ar fi ele pentru noi.

Aşa că iubeşte-ţi casa aşa cum e ea, iubeşte-ţi imaginea din oglindă fix aşa cum o vezi, iubeşte-ţi viaţa şi iubeşte-te pe tine. Aşa nespălată pe păr cum eşti şi cu două straturi de vomă de copil pe tricou. Eşti mama cuiva care te pune mai presus de nimicuri cum ar fi “să ai viaţa perfectă”.

Despre homeschooling, cum vad eu
Eu vreau sa-l ajut pe Robert