Când spuneam că Vanda Mică a fost un copil purtat aproape tot timpul, mințeam. Mințeam cu nerușinare, fără ca măcar să-mi dau seama de asta. Nu, Vanda Mică nu a fost un copil purtat aproape tot timpul, frati-su e!
Vanda Mică, atunci când era mică mică cerea în brațe când era trează. Când era vorba de somn, o adormeam cum puteam (am trecut prin multe etape, de la în brațe la în cărucior, leganată în pătuț, în balansoar, la sân etc.) și apoi o lăsam ziua în landou și noaptea în patul ei sau în patul nostru. Când se trezea, cerea iar brațe și prestam. Pe măsură ce a trecut timpul., lucrurile s-au schimbat. Pe la 5 luni a descoperit ea că se poate deplasa și singură, așa că urla în brațe și voia pe jos. În schimb, somnurile de zi și le făcea exclusiv în brațe, în meitai sau în Luna, abia mai târziu a trecut la cărucior și foarte târziu la saltea.
Dar ăsta mic bate orice record. De cand a ieșit din mă-sa (ergo eu) și până acum, că are aproape 2 luni, dacă a stat 10 ore jos din brațe (si alea adunate în două zile când adormea la sân pe pat și nu se mai trezea până la următoarea masă), e muuuuult. Deci viața lui se petrece în contact fizic aproape permanent cu mine. Îl dau jos din wrap sau sling (pentru că doar în brațe nu e bine, trebuie musai în wrap sau sling, ceea ce nu e deloc rău, rău ar fi fost să fie invers) doar cât conduc (aproximativ 30 de minute), cât mă duc de vreo 2 ori pe zi până la baie și noaptea când dormim. Și de trei ori am ieșit la cumpărături cu căruciorul. Din astea 3 dăți, de 2 ori chiar a și stat în cărucior, cu condiția să fim permanent în mișcare.
Iar seara, cât o spăl și culc pe soră-sa (care nu vrea decât cu mine și ea), el acceptă să stea în scoică, cu condiția să-l plimbe Domnul Vanda prin casă. Nu e ok să pună scoica pe cadrul de la cărucior, e absolut necesar să-l țină în mână și să-l plimbe prin casă ca pe un geamantan. Așa nu plânge și până i-or cădea Domnului Vanda mâinile, toată lumea e mulțumită. Doar în brațe la el nu stă, în cârpele mele la el nu stă (ori că nu vrea, ori că poate Domnul Vanda le-o pune greșit, nu știu…)
Acum plănuiesc să-i ofer în dar Domnului Vanda un wraptai, pentru că el cu wrapurile si slingurile mele nu se descurcă, iar până o fi ăsta mic apt de meitai sau Luna, o să-i ajungă brațele până la genunchi de atâta cărat copilul prin casă.
Deci da… Abia acum pot spune că am un copil care e purtat aproape exclusiv
cu iz de gluma…da de ce il dai jos sa te duci la baie? cu slingul am descoperit ca te poti duce la baie (sic si groaza) cu tot cu copil…si scutesti ceva nervi/intarziere/probleme de rinichi /colon…gluma, gluma, dar am prestat-o si pe asta…si stii care-i problema domnului Vanda, nu? lipsa de ornamente frontale.. 😀 rabdare si forta in continuare, acus ne povestesti ca a plecat in 4 si nu mai vrea in brate ..
1. #laiinvatatinbratesipeasta
2. #asasbaietiilipiciosi
3. #lascasefaceelmaresivinecufeteacasa
:)))))))))))))))))))))))
It’s a boy thing. Eu tot citeam ce usor le e mamicilor de fete fata de cum ma simteam eu. Mi se pare ca baietii sunt muuult mai atasati de /posesivi cu mamele in primii ani de viata. Tudor inca cere in brate non stop si vrea sa stau numai cu el cand ajung acasa. Chiar eram curioasa daca o sa se schimbe lucrurile si la tine cu un baietel. 🙂