Te iubec
#BineFaciBineGasesti

clay-illustration-of-a-mother-and-daughter-laughing-together-hysterically-by-amy-vangsgard-52Când ai copii e musai să ai simțul umorului. Că dacă nu îl ai, nu cred că reziști mai mult de o zi fără să te internezi la sanatoriu. Asta e părerea mea.

E important să vezi partea amuzantă din orice, de la privarea ta de somn până la faptul că al tău copil a scris cu mure pe pereți. Nu, nu te face să te simți mai odihnită și nici nu o să ți se pară că arată mai bine pereții, dar o să-ți facă bine să râzi în loc să te lamentezi sau să te isterizezi. Asta e, o să dormi când se vor muta copii de acasă, iar data viitoare o să ai grijă să nu mai lași murele pe mâna copilului și gata.

Pentru mine ăsta e scopul. Am înțeles că nu poți fi odihnită atunci când ai doi copii mici. Și că absolut tot ce ai de făcut în afara lor se face încet și cu multe pauze. Mi-am asumat că o să găsesc plastilină sub pernele de canapea, vomă pe husă și miere pe gresia din bucătărie. Mi-am asumat, de asemenea, că dacă doresc să-i transmit Domnului Vanda un gând complet cap coadă, îi voi scrie un sms sau un mail, pentru că e imposibil sa porți un dialog în timp ce un copil mic spune 22300 de fraze pe minut (la care așteaptă, desigur, să-i răspunzi), iar celălalt plânge sau trebuie bâțâit (sau ambele).

Da, îmi mai sare muștarul din când în când, dar mă abțin și încerc să găsesc partea amuzantă a lucrurilor. Cum ar fi că azi dimineață m-am chinuit cam o oră și jumătate să culc copilul mic, pentru ca era absolut necesar să mă spăl pe păr după o săptămână de așteptare, dar când am dat să intru în duș, l-am auzit că se trezește, s-a cerut alăptat, apoi n-a mai adormit pentru că urma o suita de pârțuri și niște Domnul Căcuț. În situația asta poți să-ți plângi de milă și să te victimizezi că atâta lucru ceri și tu, 15 minute de liniște pentru un duș mai lung și nu se poate nici măcar atât, fir-ar a naibii de viață. Sau poți să te amuzi că ăștia mici au un senzor care se activează și îi trezește oricând părintele se pune la masă, la somn, se bagă în duș sau se apucă de sex cu celălalt părinte (sau mă rog, poate cu altcineva).

La fel de bine mă amuz când încerc să ne văd viața per ansamblu din exterior. Câteodată am impresia că am fi o sursă bună de sitcom și mă detașez de nervi și râd. Probabil că și Domnul Vanda râdea azi noapte când la 3 (dupa ce se culcase la 2 și ceva) l-a trezit Vanda Mică pentru că voia must cu apă nomală și a scăpat (și spart) o sticlă întreagă de must pe gresia (și mobila) din bucătărie. Probabil că i s-a părut amuzant să facă niște curățenie generală în miez de noapte. Că e amuzant, dar să nu ți se întâmple ție. Doar că ți se mai întâmplă. Și atunci ce să faci? Să bocești în batistă? Să înjuri de mamă? Să te superi pe copil că ce-i veni cu mustul vieții la 3 dimineața? Nu. Să râzi. Să aduni cioburi și să râzi. Să dai cu mopul și să râzi. La fel am râs și eu tot de dimineață când după câteva mii de pași de plimbat Juniorul prin dormitor ca să adoarmă la loc, s-a trezit Vanda Mică și a început să plângă din motive doar de ea știute, până l-a trezit de tot și am luat-o de la capăt.

Asta-i viața. Și dacă nu râzi, te transformi într-un morocănos plin de resentimente. Într-un părinte ciufut și mai obosit decât ar trebui. Așa că râdeți doamnelor și domnilor. Așa plini de vomă cum sunteți, nedormiți și cu mâncare în păr, cu canapeaua pictată cu marker permanent și cu casa vraiște. Țineți-vă copiii strâns la piept, iubiți-i și râdeți.

Și haideți să râdem și împreună, altfel nu știu ce s-ar alege de noi. Deci, pe voi ce vă mai amuză?

Te iubec
#BineFaciBineGasesti