#BineFaciBineGasesti
Cu doi copii nu mai mâncăm

2015-01-09 18.23.15Din sculare în culcare, să țitim! Țitim cărți cu povești, cărți cu poezii, cărți cu activități, enciclopedii, cataloage de mobilă, agende cu animale, etichete de chiloți.

Dimineața nu vrea să iasă din casă ca să țitim. După amiaza nu vrea să mănânce ca să țitim. De la locul de joacă o iau când deja nu-mi mai simt picioarele de frig cu promisiunea că mergem acasă să țitim. Seara nu vrea baie, nu vrea somn, vrea să țitim.

Când am venit de la maternitate cu Juniorul, mi-a sărit în brațe, ne-am pupat, am bocit (eu), l-a văzut și pe el, a decretat că-i mic și drăguț, l-a pupat. Si apoi… Hai să țitim!

Primul lucru după trezire e să țitim. Vine cu o carte sau pur și simplu întreaba vlei să țitim? Și vreau, ce să facem. Și dacă nu vreau eu (a se citi dacă nu vrea Juniorul să stăm pe loc să citim), vrea taică-su. În mașină are cărți, țitește și în mașină. În geantă am mereu câte o carte să fie în caz de nevoie.

Când ajungem acasă nici nu ne descălțăm bine, greu apucăm să ne spălăm pe mâini și țitim. Cărți în română, cărți în germană, cărți în engleză. Dacă Juniorul protestează că stăm jos, nu-i bai. Eu mă plimb prin casă în timp ce-l bâțâi și-i țitesc. Ea se joacă pe parchet și mă ascultă. Facem o pauză cât să gătim ceva, apoi țitim. Țitim poate cu anotimpurile, sau nelipsitul Karlchen . Dacă nu astea, poate Hoinari prin anotimpuri (da, cam asta e pasiunea acum, care e treaba cu anotimpurile). După astea poate țitim si cu noaptea

Cum vine Domnul Vanda acasă, îl ia de bun. Hai să țitim cu bunele maniele. Și țitesc. Cât se umple cada pentru baie, mai țitesc puțin și sus. Să țitim cu paneta noastăSau cărți de povești. Neapărat A ca zăpada. Și neapărat Ariel. Și a aflat ea că mai există și Belle și Roza (Frumoasa și Bestia și Frumoasa din pădurea adormită), dar nu le avem. Cumpăiăm de la magazin ca să țitim.

Câteodată vrea să țitească ea. Și își ia cărțile și inventează povești noi pe baza imaginilor. Câteodată vrea să mă uit eu pe imagini să-i descriu. Dar de obicei țitim.

Am trecut prin aproape toate cărțile de la editura Cartea Copiilor. Iar de Crăciun am țitit cu mare pasiune Poveste muzicală de Crăciun. Încă cere cel puțin o dată la două zile să ascultăm Bach. Sau Beethoven. Sau Vivaldi.

Am țitit și cu strumfii, și cu Winnie, și cu Minnie. Am țitit Hannah balerina și despre Gerard care se tunde. Pe amazon l-am descoperit tot pe Gerard, dar în engleză și care nu știe să danseze. Am țitit cărți în germană de când eram eu mică. Am țitit povești și despre Corpul uman. Despre bebeluși în burticile mamelor lor și despre ce se întâmplă când ies ei de acolo (Avem un bebeluș și Ein Schwesterchen fuer Karlchen). Despre omizi mâncăcioase și un șoricel care își caută prieteni. Despre un ursuleț de pluș care își dorea tare mult un prieten, despre Aston și pietrele lui și despre un bal cu flori și legume. Și câte și mai câte. Doar avem 3 rafturi pline de cărți jos în living și încă unul sus, în camera ei.

Deci, cea mai bună investiție în cazul nostru sunt cărțile. Refuz să-i mai cumpăr jucării, nu mai organizez niciun fel de activitate, pentru că țitim. Când mă mai întreabă cineva ce cadou să-i ia, e simplu. O carte. Mai greu e să găsească o carte pe care nu o avem.

Voi ce mai țitiți? Mai dați-mi idei. În curând cred că o să deschid o bibliotecă.

#BineFaciBineGasesti
Cu doi copii nu mai mâncăm