Zilele trecute, în parc, îi spun la un moment dat Vandei Mici:
– Aș vrea să mergem acasă. E târziu și imediat vine și tati. Iar noi nu am făcut nimic de mâncare.
O doamnă de 70 de ani (îi știu vârsta pentru că ne-a spus-o tuturor la un moment dat în timp ce copiii se jucau) se uită lung la mine, lung la Juniorul din wrap și lung la Vanda Mică. Îmi spune pe ton de reproș:
– Să gătiți? Cu un copil de doi ani și unul de o lună? Nu prea cred.
Na belea. Acum cum mai dorm eu la noapte, știind că doamna nu mă crede că mă descurc să gătesc cu doi copii după mine?
O altă mamă (înțeleg că mamă a trei copii, deci care după gândirea doamnei de 70 de ani probabil că nici apă nu ar trebui/putea să bea) i-o cam retează.
– Adică acum dacă avem copiii înseamnă că nu mai mâncăm??
Mustăcesc. De-ar ști doamna de 70 de ani ce aventură incredibilă e să gătești cu un copil de doi ani și unul de o lună… Ar fugi din calea mea și a altor mame mâncând pământul. Noroc că eu sunt o fire pașnică. Și că există Sfântul Magneziu.
Vă scriam într-un post separat că Juniorul e asemeni soră-sii. Identic aproape și deși nu-s fană a comparațiilor între frați, mi-e imposibil să nu constat asta. Karma nu există. Dacă la primul copil ti-au picat oasele și ți s-au dezlipit mușchii de pe ele de la atâta plimbat prin casă ca să nu mai plângă copilul, well… șansele sunt foarte mari ca și al doilea să iasă la fel.
În timpul zilei suntem afară mai tot timpul. Afară doarme. Desigur, nu în cărucior. Sau da, în cărucior, dar doar în mișcare. Nu. În sling sau wrap, pentru că așa mă pot așeza și eu liniștită pe o bancă la un moment dat. Sau în mașină. Așa că dimineața ieșim afara, la prânz plecăm cu mașina, iar la ora 4 fix suntem la locul de joacă. Unde stăm până pe la 6 și jumătate, poate chiar și șapte. Apoi venim acasă. Și acum că ați prins programul nostru zilnic, să revenim la gătit.
Să spunem că facem ceva simplu. Paste cu brânză la cuptor, pentru că astăzi am stat mai mult la joacă și nu avem timp de pierdut. Intrăm în casă, ne descălțam și ne spălăm rapid pe mâini. Între timp, Juniorul începe să se dezmeticească. Punem repede apa la fiert, apoi țup pe canapea la alimentat boțul de om. Între timp Vanda Mică se plânge de foame. Ce vrei să mănânci? Asta întreb eu. Păi să vedem țe avem în fidțidei. Asta răspunde ea. Și deschidem ușa la frigider și ne benoclăm acolo până se decide ce vrea. Între timp Juniorul s-a săturat și vrea ridicat pe umăr ca să-și facă numărul. Ah, la naiba… n-am apucat să-l pun în sling. Deja plânge că stăm pe loc, deci nici n-o să mai apuc. Reușesc să-i pun masa Vandei Mici în timp ce mă bâțâi de pe piciorul drept pe cel stâng.
Între timp, apa fierbe demuuuuult. Scot pastele din dulapul de sub aragaz. Juniorul protestează că mă mișc pe verticală și nu pe orizontală. Vanda Mică vrea pișu. Bâțâi un pic Juniorul, apoi fug cu Vanda Mică la baie. Apa fierbe în continuare.
Face pișu, ne spălăm pe mâini, revin la bucătărie. Dau să torn pastele în apă. Se aude din depărtare: Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu. Io toln pasteleeeeeeeee, maaaamiiiiii. Și jelanie. Își ia scara și vine. Aruncă o pastă în oală. Gata. Acum tu. Ei, acum eu, torn și restul de paste. Vrea o lingură să amestece în apă. Nu-i dau, apa e fierbinte. Spre mirarea mea, înțelege. Atunți țe fațem? Că doar n-o să stăm degeaba, piei satană cu statul tău degeaba. Păi ce, noi suntem leneșe??? Nuuuuu, nu stăm degeaba. Zic hai să amestecam branza cu iaurtul și oul. E încântată. Eu mă bâțâi în continuare de pe un picior pe celălalt. Fir-ar să fie. Și pe ăsta l-am învățat în brațe.
În timpul ăsta, Juniorul se cere iar mufat. La naiba, tot nu mi-am pus wrapul pe mine. Mufez Juniorul și-mi rămâne o mână liberă. Veau si eu să-l mângâl se aude de jos. Ma aplec pe vine, cu Juniorul mufat, ca să-l mângâle (nu, nu e typo, așa zice) soră-sa. Mă ridic. Își aduce aminte: Veau si eu lapte lețe de la fidțidei. O servesc. Revin la compoziția vieții. Aștept să termine Juniorul ca să pot sparge ouăle, că la asta nu mă descurc cu o mână. Îl pun 10 secunde în balansoar, sparg ouăle și separ albușul de gălbenuș, apoi îl iau înapoi. Mă bâțâi. Vanda Mică vrea să bată ea albușul. Îl bate. Deja cred că a trecut o oră de când ne-am apucat. Gata. Acum tu. Acum încep și eu să bat albușul, doar că Juniorul se plânge că vrea schimbat de scutec. Merg în sufragerie și îl schimb. Cum mă vede că mă așez pe canapea, Vanda Mică vrea să țitim. Se enervează că o amân, noroc că între timp a intrat și Domnul Vanda pe ușă și citește cu el. Zic să-mi încerc norocul și i-l pasez și pe Junior. Fug la bucătărie, bat albușul, amestec gălbenușul cu brânza și iaurtul. Cuptorul e la 180 de grade de vreo jumătate de oră. Nu apuc să torn amestecul peste paste, pentru că Juniorul se cere mufat din nou. Îl mufez, se satură, fug înapoi la bucătărie și în sfârșit reușesc sa pun pastele la cuptor. Abia apuc să le scot, pentru că deja trebuie să fug cu Vanda Mică s-o culc. Juniorul e nemulțumit. Îl bâțâie Domnul Vanda.Adorm și eu cu Vanda Mică și mă trezește Domnul Vanda jumătate de oră mai târziu să mufez Juniorul din nou. Adorm și cu Juniorul. Nu apuc să gust pastele. Constat de dimineață că pe masa din bucătărie a mai rămas o lingură din ele, semn că au fost bune. Iau un magneziu. Oare diseara ce mai gătesc?
Cand apuci sa scrii pe blog ? Asta e marea mea nedumerire!! 🙂
Doamna de 70 ani nu a auzit de multitasking, dar ea a prins 70 ani , pe cand noi …nu se stie. Stiu exact ce zici, gatesc 3 feluri cu juniorul mufat(1 luna) si printesa (2 ani) mare bucatareasa…si dorm doar 2 ore. Se poate si toata lumea se intreaba cum de sunt mai supla ca inainte , dar vom vedea pentru cat timp. Doamna s-a conservat pana la 70…
Ce tare :))) De apucam sa pun eu pastele-n apa al meu baiat cred ca urla pana le scoteam una cate una. Si apoi ar fi cerut sa le bage el. Hai ca-s rea acum, asta se petrece doar in zilele alea proaste (si prea lungi). Eu nu-s prea multitask, de fapt nu-s deloc, asa ca imi ridic palaria (virtuala) in semn de respect pentru toate mamele cu mai mult de un copil. Doar citind cele de mai sus si am simtit cum ma trec toate apele :))))
De cand te-am auzit cu Sfantul Magneziu, visez la el ca la o revolutie! Oare o sa ucida scorpia! Ooooo, pot lua doza tripla? Eu nu am experiente placute cu suplimentele/ vitaminele, iau intotdeauna numai prostii.
Tu de care iei? Trebuie luat cel care vine combinat cu Ca sau Zn?
Eu vreau sa imi iau de pe iherb si ulei de magneziu si capsule. Ca sa devin asa…ca o patura de plush :)))))
Mare chin,nu e de ras ,eu am 63 ,si stiu cum e cu 2 copii crescuti la distanta de un an si patru luni,singura.Tatal era in Timisoara ,eu in Bucuresti ,mama abia ce murise inainte de a am naste fata (eram in 8 luni cand a murit mama),a fost greu de tot.Dormeam 3 ore din 24 ,ca nu dormea fetita mea nicicum.Eram de pus in cosciug.Pana a venit sotul meu ,am crezut ca mor.Deci mie nu prea mi s a parut deloc vesel art.Multa consideratie pentru mamele care pot avea asa o viata si reusesc mai mult decat multe altele care mai au bone si parinti care sa ajute.
asa e si la noi, dar eu dezamagita caci „bunica Vandei” a venit la noi si se astepta sa fie servita ca la carte, plus ca a adus-o si pe sora ei, adica matusa tatalui Vandei si toti 3 stateau si se uitau la mine cum cu fratele Vandei in brate le fac de mancare!!!