Cum am devenit una dintre ele
Made in Romania

2015-02-03 18.09.21De multe ori ne amintim așa, cu oarecare tristețe și melancolie, de perioada în care copiii noștri erau bebeluși. Când erau mici și pufoși și miroseau a lapte. Și puteai să-i smotocești și să-ți indeși nasul în pielea lor moale fără să se uite urât la tine și să-ți spună Mami, nu mă milosi că io fac teabă, ia uite ce de teabă am. Și nu-l învățaseră încă pe nu. Mai ales când nu-l învățaseră pe nu. 

Dar se pare că eu am noroc. Am primit din nou același copil. Da, știu. În primele două săptămâni dacă mă întreba cineva cum e Juniorul și dacă seamană cu soră-sa ziceam că-i complet diferit. Că uite cum e el mai liniștit și mai zen și domol și sigur sigur nu o să fie o bombă de energie cum fusese soră-sa. Nu că mi-a displăcut cum fusese Vanda Mica, dar cum nu era genul de copil low maintenance, pentru noi a fost greu. Sau hai să nu spun greu… să-i zic antrenant.

Eu eram mereu femeia aia zăludă, transpirată toată al cărei copil voia când sus, când jos, după care trebuia să fug la locul de joacă pentru că ea pleca în patru labe în direcție opusă, care dacă adormea în brațe se trezea în secunda doi dacă mă așezam, care… mă rog, cred că știți tiparul… Pun pariu că 75% dintre cititoare au astfel de copii și știu cât e de greu să te ții de așa un cocktail de energie, mai ales dacă și al vostru mergea în 4 labe la 5 luni și se ridica de toate cele pe la 6 și ceva, când alți copii încă stăteau liniștiți iar mamele lor erau (încă) netranspirate, cu părul poate uscat și frumos aranjat, cu tricourile uscate pe ele. Când auzeam cum câte o mamă apuca să facă un duș sau curățenie în casă cât îi dormea copilul, mi se părea din filme. Și acum mi se pare la fel.

Dar să revenim la Junior. Care nu. Nu e liniștit. Și nu. Nu e domol. Care asemeni soră-sii își ține capul de la naștere și la o lună (wow, a trecut deja o lună??!?!) stă pe coate. Care vrea doar în brațe și dacă se poate și plimbat prin casă. Care se trezește din somn în secunda în care l-ai pus jos. Care nu acceptă lucrurile decât în termenii lui, altfel vociferează tare. Care urlă de ne știe tot cartierul dacă ajunge să-i fie foame (noroc că acum sunt trecută deja prin asta și mă prind de semnalele inițiale). Care nu poate fi amânat nici măcar o secundă (mă întreb oare cum funcționează astfel de copii care sunt hrăniți cu biberonul… păi cred că ar pica tavanul pe noi să fie nevoie să aștepte până îi pregătesc eu un biberon). Care dorește să fie mereu în centrul vieții de familie. Care e la fel de high maintenance.

Sunt și mici diferențe. El nu urlă la baie (dar pe de altă parte nici Vanda Mică nu mai urla când am bagat-o în Tummy Tub), el mă lasă (încă) să stau jos după ce a adormit (în brațe), el râgâie și se pârțâie (diva nu râgâia niciodată, iar pârțuri abia acum face… și când face, faaaaaceeee), el regurgitează (soră-sa nu regurgita aproape deloc) și el nu acceptă să stea în pătuțul lui de bebeluș nici 3 minute (în timp ce soră-sa își făcea somnul dintre 9 seara și 1 noaptea acolo și ar mai fi dormit în el, dacă nu aș fi luat-o la noi în pat). De fapt, din maternitate a refuzat categoric pătuțul de acolo, așa că de când s-a născut și până în prezent, a dormit la pieptul meu. Mă rog, să nu fiu cârcotașă… În ultima vreme a început să fie de acord să-l mai pun lângă mine în pat în timp ce doarme, ba chiar să și plec de lângă el când și când. Și el plânge mai puțin. Dar sunt convinsă că și ea ar fi plâns mai puțin dacă aș fi fost eu atunci cum sunt acum.

Deci da… Vanda Mică reloaded. Și cumva îmi dă un sentiment de liniște. Liniște că știu deja la ce să mă aștept și prevăd cum o să fie. Și liniște pentru că am avut buna inspirație să-mi setez așteptările foarte jos. Când cineva îmi spunea ei, poate al doilea o să fie mai liniștit, poate o să fie genul ăla care doarme bine, care îți lasă timp să respiri, îi tăiam repede macaroana. Și bine am făcut.

Și cum vorbeam și cu Domnul Vanda. Noi nu facem copii liniștiți. Ăștia sunt copiii pe care îi facem noi, neliniștiți, energici, hotărâți. Adică, exact cum mi-i doream ♥  ♥  ♥

Ai voștri cum sunt?

Cum am devenit una dintre ele
Made in Romania