Fara gravide, fara copii, astazi despre rasfat. Ma chinui de cateva saptamani sa ajung sa ma tund. Am avut destul de multe chestii de facut cat sa nu reusesc nicicum. Nu va imaginati ca voiam neaparat sa ma tund la nu stiu care stilist si nu prindeam programare. Nu. M-as fi dus la orice salon de coltul blocului, doar sa ajung.
Si ieri am zis ca nu se mai poate, ieri ma duc sa ma tund, fie ce-o fi. Si tot n-am ajuns, caci ieri Vanda Mica nu a vrut sa mearga la gradinita, asa ca am stat acasa impreuna. :))
Dar astazi… Astazi eram deja resemnata ca iar se intampla ceva si nu ajung. Si culmea! Nu s-a mai intamplat. Totul a mers snur, Vanda Mica a vrut la gradinita, eu nu aveam alta treaba pana la 11 cand trebuia sa ajung in centru, nu aveam nicio grija, gata! Azi gata! Azi ma tund. Singurul criteriu de selectie era ca salonul sa fie deschis devreme (deci exclus la mall unde se deschid la 10) si sa fie cat de cat in drum spre Cismigiu. Si sa ma primeasca.
Asa am ajuns la Geta Voinea Upground, unde se deschide la 8, unde era un loc liber la 9 si jumatate si de unde puteam ajunge in timp util la intalnirea de la ora 11.
Prima impresie cand am intrat in salon a fost de zen. Muuuuult zeeeen. Muzica linistita in surdina, salonul foarte aerisit, mirosea frumos. Toata lumea foarte amabila, am fost preluata imediat de domnisoara care urma sa ma tunda, s-a prezentat frumos, mi-a zambit si m-a invitat catre scaun. M-a intrebat apoi daca doresc si spalat pe par (urasc sa mi se bage pe gat „tuns si spalat”), m-a condus catre chiuveta (care e foarte comoda, eu am o mare problema cu chiuvetele de la saloane, mi se par toate incomode), m-a spalat, tratat, masat. Apoi m-a tuns. Fara discutii fortate, fara „da’ vai doamna, ce urat v-a tuns ultima data, unde v-ati tuns, vai, da’ si vopseaua, vai da’ si-au batut joc de dumnneavoastra, etc. „, fara niciun comentariu, tuns in liniste si pace, cu muzica zen pe fundal. Vis, va spun, eu sunt genul mut la salon, urasc discutiile alea interminabile mai ales daca nu o cunosc pe stilista.
Tunsoarea e frumoasa, bretonul nu e prea scurt (inchipuiti-va!!!), coafura inca rezista desi am stat 2 ore la locul de joaca cu Vanda Mica si caciula de eschimos pe cap. Colac peste pupaza, la final am aflat si ca firma la care sunt angajata are o colaborare cu ei, drept urmare am avut si cateva zeci de lei reducere.
Concluzie: mi-a placut. Iar data viitoare cand o sa mai am timp de un rasfat, o sa merg tot acolo.
Ah da, si din seria „detalii mici care fac diferenta”, pelerina de tuns are gauri prin care poti scoate mainile ca sa dai un check-in pe facebook iar produsele de styling pe care le-a folosit nu mi le-a taxat separat. 😀
PS: Mergeam inainte la Cristina Grama de la Fason, dar pe vremea aia imi puteam planifica viata cu 2 saptamani inainte. Acum, oricat as vrea, nu pot respecta o programare pe termen atat de lung. Ce mi-e ca-s 2 saptamani, ce mi-e ca-s 20 de ani, tot cam asa se simte. Dar de recomandat vi-o recomand in continuare.