Cat era vara, era simplu. Ne trezeam dimineata, mancam ceva, saream in costumele de baie si fugeam la piscina. Stateam acolo pana nu mai aveam umbra, veneam acasa, mancam fructe, ne culcam (mai mult Vanda Mica decat mine). Cand ne trezeam, faceam ceva de mancare, mancam, ne mai fatzaiam prin casa si ne pregateam de plecare, pentru ca tocmai bine, se facea dupa amiaza si se mai racorea afara. Ba un parc, ba o padure, ba coclauri, mai veneam acasa seara, cand era ora de cina, baie si somn.

Acum, lucrurile sunt mai complicate. Si pe masura ce o sa treaca timpul, o sa fie si mai complicate. In primul rand ca a venit toamna. Toamna gri, cu ploi si vant, iar Vanda Mica daca vede pe geam ca bate vantul, nu mai vrea neam sa iasa afara. „Nu, nu afaiă. Afaiă bate vântul taie. Tăm acasă a noi”. Daca incerc sa insist se supara si plange. Daca doar ploua, poate reusim sa ne urnim pana in fata blocului, dar acolo „Nu pațe, pouă. Vei bațe (in brate adica). Vei acasă a noi”. Asa ca mergem acasa la noi. Din pacate, chiar si cand nu-i vant si nu ploua, parcurile s-au cam golit. Ni s-a intamplat de multe ori sa fim singurele la un loc de joaca, nici picior de copil, desi nu era chiar asa frig, nu era ora nepotrivita, nu ploua, nu batea vantul.

Basca nici burtoiul meu nu-i de prea mare ajutor. Inca ma simt eu gazela, inca alerg cu/dupa ea pe la locul de joaca, inca o mai pot duce in brate, dar suspectez ca n-o sa mai tina nici fericirea asta prea mult. Ca deja sunt intrata in ultimul trimestru si burta asta n-o sa scada, eu n-o sa devin mai vioaie, nici mai distractiva.

Asa ca am scos activitatile de facut in casa de la naftalina si am inceput sa-mi bat capul cu ele. Ce mai facem azi? Cu ce mai distram piscoata? Ce mai experimentam? Ce mai invatam?

Am urmarit domnisoara o perioada, ca sa vad cam care ii sunt pasiunile momentan si, pe marginea pasiunilor ei, am incropit niste activitati care sa-i placa, s-o tina ocupata, sa invete ceva din ele. Nu pentru ca as vrea sa ajunga peste doi ani la Oxford, ci pentru ca daca o las in boii ei, nu-i propun activitati care sa-i antreneze mintea, nu  are alternative de jocuri ale mintii, devine agitata, haotica, cu totul alt copil. Pentru ca da, am experimentat o perioada si ceea ce se cheama sa nu mai fii „child centered”, sa lasi copilul in voia lui, sa se includa el in viata ta si sa invete din ce vede la tine… Esec total, posibil si pentru ca activitatile mele sunt destul de limitate in cele 3 camere de bloc in care locuim, nu-i nimic WOOOOOW, sa zici ca cine stie ce invata copilul de la mine. In fine, sa revenim.

Deci, idei de activitati care se potrivesc fie-mii, la 22 de luni:

1. Activitati de potrivire (cu animale)

Asta a fost cel mai mare succes de pana acum, dar cu conditia sa fie cu animale, nu cu alte obiecte, nu cu legume, nu cu cine stie ce cai verzi pe pereti.
I-am pus in cosul cu animale si un set de cartonase laminate cu pozele animalelor pe care le are deja. S-a prins singura ca se pot potrivi intre ele, asa isi insira rand pe rand cartonasul si animalul in fata, pe jos. Le-am grupat pe animale de companie, de ferma, animale salbatice de la noi, de la altii, animale cu 4 picioare, cu 2 picioare, etc. Toate variantele i-au placut. Asa a invatat si „relatiile de rudenie” dintre animale, stie cum manzul e „copilul” calului, vitelul cel al vacii si tot asa.
Aceeasi activitate am incercat-o doar cu cartonase sau cartonase de potrivit pe planse, dar nu a aratat chiar acelasi entuziasm.

2. Activitati cu litere

A avut o perioada in care era foarte interesata de litere. Mi s-a parut cam devreme, dar nu am descurajat-o. Intre timp i-a trecut, dar tot a invatat cateva. I-am pus la dispozitie un set de litere de la munchkin, cartonase laminate din setul de la editura Gama si alte litere pe care le-am mai gasit prin casa. Fiecare in cate un cos, iar ea le potrivea intre ele. cand ma intreba ce litera e, ii spuneam. Ca dovada ca a priceput ceva, nu le-a invatat papagaliceste de pe cartonase sau din formele pe care le-a vazut, acum daca vede un 3 intors in oglinda zice ca e „E” si daca il vede rotit cu buclele in sus, zice ca e „m”.

3. Activitati cu cifre

Pasiunea pentru cifre nu a disparut odata cu cea pentru litere, ba vad ca tot creste de la zi la zi. Asa ca am profitat mai ales sa invete simbolurile cifrelor si apoi si sa numaram obiecte. Pentru numarat obiecte stiu ca e cam devreme, asa ca nu am insistat, ci am mers pe mana ei si numaram doar daca vrea ea sa stie cate obiecte sunt intr-un loc, sau daca o vad ca isi ia pompoms-urile si incepe sa le numere in functie de cifra pe care o are in mana.

La fel ca la litere, i-am lasat la dispozitie un set de cifre din setul de la munchkin si cartonasele laminate tot de la editura Gamma. Acum ca a invatat cum se pun si nu le mai pune cu fundul in sus, sau pe dos, o intereseaza ce reprezinta fiecare simbol si suntem la capitolul la care ma intreaba fiecare ce e. La fel si cand vede cifre pe strada, la casele de marcat, la masini, incearca sa le descifreze singura, dar inca avem de lucru aici.

Tot pentru activitatile cu cifre am gasit niste clesti draguti la Carrefour, foarte potriviti si pentru recunoscutul cifrelor, si pentru motricitatea fina. Ii pun in fata doua cosulete, unul cu cartonasele cu cifre si celalalt cu clestii, iar ea trebuie sa prinda clestii de cartonase. I-a fost tare greu la inceput, dar acum vad ca incepe sa se descurce din ce in ce mai bine.

4. Activitati de transfer

Si astea sunt dintre preferate. Fie ca e vorba despre obiecte, lichide, daca le muta cu mana, cu buretele sau cu clestele, toate ii plac.

Despre activitatile cu apa v-am povestit aici, asa ca nu reiau.

Pentru cele cu obiecte, ii pun la dispozitie doua recipiente si un cleste. Iar ea le muta dintr-o parte in cealalta cu sau fara cleste, dupa cum isi doreste. In sticla mai baga si cu mana, dar in cosulete e prea simplu cu mana, asa ca foloseste clestele. Sau o penseta cand muta pompoms (dar nu am poza, din pacate), sau lingurita/penseta daca muta margelute mici, etc.

 5. Activitati cu culori

De cand a descoperit si desenatul si pictatul (scriu si despre asta), e interesata si de culori. Stie sa le separe, sa le denumeasca, momentan culoarea preferata e „maio” (maro). Unde vede culori le zice pe nume, daca prinde mai multe obiecte colorate le organizeaza pe culori, imi spune ce sunt, stie ca unghiile mele sunt negre si ca tricoul ei e „ioz”, recunoaste si care e „verde inchis” si care e „verde deschis”, pricepe conceptul de culori si nuante.

Elementul principal in joaca noastra cu culori sunt pompoms-urile, pe care le organizam in diverse forme in functie de culoarea lor. Intr-o tava sortator, pe o plansa pe care initial o concepusem pentru altceva, pur si simplu pe patratele de carton colorate pe care le taiaseram ca sa le lipim pe hartie alba. E suficient sa-i dau niste pompoms si recipiente colorate si de aici preia ea initiativa si-si inventeaza singura joaca.

Alta activitate placuta este taiatul si lipitul de carton subtire colorat. Taiem amandoua hartie fiecare cu foarfeca ei, apoi ea lipeste formele rezultate cu lipici pe hartie alba. In zilele in care avem si putin soare, facem activitatea asta la masuta ei de la geam si incerc sa-i ofer hartie colorata in culorile pe care le refracta prisma si suncatcherul pe care le are puse in geam.

Sau pur si simplu la masa cu lumini, cu tot felul de obiecte colorate si transparente (urmeaza sa-i cumpar un set de cuburi transparente, abia astept!)

 Cum plastilina e o pasiune recenta dar (cred eu) trainica, ii dau pe langa cutiutele de plastilina si scobitori si bilute colorate. Cateodata (nu mereu) le sorteaza in functie de culoarea plastilinei cu care se joaca.

Cam astea sunt, la o prima vedere asa… Pe langa ele, mai exista carti (pe care are rabdare mai nou si sa i le citesc, nu doar sa se uite la poze), puzzle-uri, acuarele (dupa cum spuneam), cuburi, etc.

Voi ce idei mai aveti?