Alimentatia copilului meu
Dor de Bucuresti

IMAG1884Am urat intotdeauna sa gatesc. Nu stiu daca am urat s-o fac pentru ca nu ma pricepeam sau doar asa, pur si simplu, dar nu-mi placea neam sa gatesc. Poate si pentru ca din diverse motive nu am reusit s-o secondez niciodata pe mama la bucatarie, sa invat trucuri de la ea si poate si pentru ca, desi mama gateste bine (romaneste si de toate), mie imi plac alte tipuri de mancaruri si vad alimentatia usor diferit. La asta am mai adaugat si lipsa de timp (ca multi dintre voi, plecam la munca dimineata si ma intorceam seara tarziu) si gata ideea preconceputa ca nu stiu si nu-mi place sa gatesc.

Dar uite ca aparu Vanda Mica in viata noastra, copil care nu mergea alaptat exclusiv pana la adanci batraneti si nici hranit cu mancare de la KFC, asa ca la un moment dat a trebuit sa ma pun pe treaba. Am descoperit, cu stupoare, ca poate exageram cand spuneam ca urasc sa gatesc. Da, urasc sa gatesc in continuare feluri de mancare complicate, a caror preparare dureaza mult, eternele rantasuri si scaldari in grasimi, dar am aflat ca ma pricep la cu totul alta bucatarie. Bucataria denumita de mine si „gatit viteza” (nu adaugam la asta si prajiturile, alea sunt o ramura total diferita a bucatariei, acolo ma incumet sa-mi pierd vremea si sa fac fisticarii care mai de care).

Ce doriti, domnisoara Vanda, sa mancati din meniul nostru „Gatit viteza”? O supa de gaina? Se face, stati doar 5 ore sa fiarba carnea, in rest e simplu. Doriti o mancare de cartofi cu carne de vita? Stati asa sa-mi scot din dulap borcanul cu ceapa deshidratata, sa-l iau si pe cel de usturoi deshidratat, supa de carne din congelator (intotdeauna cand fierb carne de tara pastrez supa in congelator) in loc de apa si se face rapid. Un mic dejun cu ovaz si lapte? Sigur ca da. Sau poate o cina cu tapioca si pere? Hai ca in 30 de minute e gata. Dar chestii mai complicate apucam sa mancam doar daca gateste altcineva.

Asa ca, nu vreti sa stiti cum mi-au sclipit ochii cand m-a invitat Printesa Urbana la masa. Bine, nu in persoana si in vizita. Sunt convinsa ca daca ar avea ceva timp liber l-ar petrece cu totul diferit si nu gatind pentru musafiri. Dar virtual si tot am mancat impreuna. Pentru ca, Printesa Urbana m-a invitat sa ma gandesc oare ce as vrea sa mananc eu din meniul italian cel nou al celor de la Oala cu Bunatati. Si ce as fi mancat? Bineinteles, lasagna, care nu ar putea intra niciodata in meniul familiei Vanda de gatit viteza. Bun. Si ca si cum asta nu ar fi fost suficient, s-a gandit sa-mi faca ziua si mai frumoasa si sa ma invite sa incerc si ceva din meniul traditional romanesc, extrem de cuprinzator. Fara doar si poate am ales un minunat gulas cu carne de pui.

Am invitat prieteni in vizita si a venit mancarea. 1.6 kg de gulas delicios si 2 kg de lasagna buna de sa te lingi pe degete. Vorbesc foarte foarte serios acum, nu exagerez cu absolut nimic, dar mancarea a fost incredibil de buna.

Si atunci am avut o revelatie. Pai fraiera sa mai fiu sa gatesc pentru mese intre prieteni sau cu familia asa cu burta la gura si copil mic dupa mine cum sunt? Mai ales ca nici preturile nu sunt deloc mari, ca mancarea e livrata la cateva ore de cand a fost gatita, ca e delicioasa? Nu. O sa apelez cu mare incredere la Oala cu Bunatati si o sa-mi hranesc toti prietenii cu mancarea lor. Am zis. Dulciurile si mancarurile mai putin traditionale le pastrez in meniul nostru, dar in rest…

Vorba Printesei, sa sune mancarea la usa!

Alimentatia copilului meu
Dor de Bucuresti