Si vezi copilul ca se freaca la ochi, oricum il cunosti ca pe un cal breaz si stii ca-i obosit. E deja in pijama, pentru ca te asteptai ca la ora asta sa i se faca somn, asa ca nu mai trebuie decat sa-l bagi in pat si sa-l culci. Il ademenesti langa tine in pat, va intindeti amandoi. Nu poti sa-i spui direct „hai sa ne culcam”, pentru ca risti sa provoci al Treilea Razboi Mondial. Exista cateva cuvinte ce nu pot fi pronuntate niciodata, printre care si cuvintele „somn” si „a dormi”. Stii bine ca daca pronunti unul din cele doua, se va isca o mare drama, copilul avand ceva personal cu somnul. Da, nimeni niciodata nu poate dormi, inclusiv cateii sunt treziti din somn daca se intampla sa fie prabusiti pe undeva si sa sforaie. Somnul e iadul, trebuie sa ne pazim bine de el.
Asa ca folosesti alte cuvinte, desi toata lumea (inclusiv copilul) stie ca e chemat la somn. „Hai sa spunem o poveste? Vii langa mine?” si vine si iti spune ce poveste vrea sa auda si tu i-o spui. Si cand o termini, incepe frichineala. Copilul vrea sa stie de 73 de ori (pe numaratelea) cum va cheama pe voi, pe ea, pe vecini, pe nasi, pe prieteni, pe „domnu” si pe „doamna”, ii ia prin rotatie si tu ii spui de fiecare data cum il cheama pe fiecare, copilul repeta dupa tine, si tot asa pana simti ca-ti plezneste o vena. Si cand simti ca-ti plezneste o vena, copilul se declara multumit si nu mai intreaba de niciun nume. Vrea insa sa stie unde esti. Rasuna din plamanii mici o voce tare care intreaba repetand ca un pickup stricat „Ude e maaaamiiiii?” cu o jelanie in voce de ai zice ca a ramas singura in casa in timp ce parintii au fugit la un film si au lasat-o sa adoarma singura. Dar nu, mami e fix acolo, tine copilul in brate si trebuie sa-i raspunda de fiecare data „mami e aici, mami e langa tine”. Dupa 26 de „ude e maaaaamiiii?” copilul se convinge ca mami e acolo si se linisteste un pic.
Nu pentru mult timp. Copilul vrea lapte, desi nu-l vrea. Apoi vrea „apa cu bule”, dar stie ca nu primeste, asa ca cere „apa iece” (rece). Bea apa rece, se pune inapoi in pat. Se mai foieste nitel, incepe sa intrebe de fiecare persoana pe care o cunoaste unde e si ce face. Toata lumea e luata la rand, cu catel, cu purcel. Apoi vrea din nou apa. Apoi face pisu. Apoi iar vrea apa, apoi toarna apa pe pijama, apoi schimbi copilul, apoi va asezati inapoi in pat. Apoi iar se lamenteaza, te anunta ca nu vrea sa doarma, ca vrea sa se joace cu animalele, cu plastilina, cu Winnie. Ii spui ca maine, e de acord cu asta, dar tot nu vrea sa doarma. Iti spune clar „nu vei sa domi!”, desi tu ai vrea, dar „tu” ala e „eu”, iar „eu” e „tu”… e complicat. Apoi bolboroseste cuvinte neintelese, se foieste, se rasfoieste. Se enerveaza pentru ca nu stai fix in pozitia in care viseaza sa stai, in fine, alte cateva minute (multe, prea multe) de frichineala, pana la urma copilul se lasa rapus.
Iar tu… tu esti complet lesinata si te intrebi: oare tu ai rapus copilul sau copilul te-a rapus pe tine? Si maine la pranz o luam de la capat? OMG!
really OMG….si in tot procesul asta chiar nu te enervezsi deloc? enervezi in sensul nu sari cu gura pe ea? nu te arati ei nervoasa?
a mea are 3 ani si 3 luni…adoarme relativ in 15-20 de minute si la pranz si seara…la pranz pe picioare…seara langa mine..ba cu muzica pe tel…ba sa-i fac unu pe spate (sa ii fac masaj cu 2 degete numarand de la 1 pana cand adoarme..) mai nou..ar bea 2 litri de lapte pe noapte…de aseara de la 8 pana azi dimineata la 8 jumate a baut 7 biberoane…a batut recordul ieri ce-i drept, dar de obicei cam 3-4 tot le bea pe noapte…la 3 ani!!!!!
cateodata simt c anu mai pot si mai tip si la ea..eu sunt si genul care adorm imediat…nici numa pun bine la orizontala ca incep sa visez..orice ora din zi si din noapte…deci..imagi8neaza-ti…
Nu, nu ma enervez pentru ca pornesc de la urmatoarele presupuneri:
1. La somnul de pranz presupun ca si daca nu adoarme, n-are nimic, se culca seara mai devreme (desi nu s-a intamplat pana acum)
2. La somnul de seara presupun ca la un moment dat adoarme ea, ca doar nu s-a intamplat niciodata sa nu adoarma de noapte :))
Ma rog, am avut si momente in care m-am enervat (cand era mai mica si era chiar chin cu somnul, acum e boierie), dar niciodata atat cat sa ma ratoiesc la ea. Probabil sunt eu mai calma de felul meu, nush precis care-i treaba cu mine :))
Cititi va rog eu frumos cartea aceea cu somnul despre care v-am mai scris.. Programul de 90 de minute de somn al bebelusului de dr. Polly si nu mai stiu cum, (nu sunt acasa si nu o am langa mine), si n-o sa regretati, ba dimpotriva, o sa va prinda bine!
Multumesc, am citit despre aceasta carte, am priceput mecanismul dupa care functioneaza ideea, dar la noi problema nu e ca nu doarme suficient sau dupa x cicluri de 90 de minute, sau ca nu stiu eu cand ii e somn s-o culc, nu-i urmaresc semnalele, etc., ci ca e mult prea entuziasmata de activitatile zilnice si se lasa greu convinsa sa adoarma. Daca a adormit si nu are vreo suparare (dinti, aer prea uscat, etc.), doarme bine, nu se mai trezeste noaptea, la pranz doarme cel putin o ora si jumatate, are o rutina zilnica 🙂 Doar sa se lase convinsa ca somnul e ceva bun, nu-i chiar dracu’ pe pamant :))