Vanda Mica la 21 de luni

2014-09-02 11.03.52Posturile astea de update cu ce mai face fie-mea la x luni le scriu mai mult pentru mine, asa ca puteti da skip daca nu va intereseaza in mod deosebit care-s progresele ei. Uitandu-ma in urma, regret ca nu am facut asta lunar, sau macar o data la doua luni, pentru ca deja m-am senilizat usor si stau si ma gandesc si nu mai tin minte cand a facut fie-mea x lucru pentru prima data. Ma rog, majoritatea chestiilor e notata undeva, dar mi-ar fi prins bine o descriere mai detaliata.  (mai mult…)

Care pe care

Si vezi copilul ca se freaca la ochi, oricum il cunosti ca pe un cal breaz si stii ca-i obosit. E deja in pijama, pentru ca te asteptai ca la ora asta sa i se faca somn, asa ca nu mai trebuie decat sa-l bagi in pat si sa-l culci. Il ademenesti langa tine in pat, va intindeti amandoi. Nu poti sa-i spui direct „hai sa ne culcam”, pentru ca risti sa provoci al Treilea Razboi Mondial. Exista cateva cuvinte ce nu pot fi pronuntate niciodata, printre care si cuvintele „somn” si „a dormi”. Stii bine ca daca pronunti unul din cele doua, se va isca o mare drama, copilul avand ceva personal cu somnul. Da, nimeni niciodata nu poate dormi, inclusiv cateii sunt treziti din somn daca se intampla sa fie prabusiti pe undeva si sa sforaie. Somnul e iadul, trebuie sa ne pazim bine de el. (mai mult…)

Astia doi

Bai, astia doi ma bat. Fie-mea imi da picioare in burta pe exterior, e ca un calut naravas cand incerc s-o culc. Iar Juniorul, imi da si el picioare in burta, dar pe interior, ca nu-i convine ca stau pe el. Dar nu pot sta invers, ca se irita si mai rau fie-mea, fiecare ma vrea fixa intr-o pozitie, dar niciodata aceeasi ca sa fie amandoi multumiti. Si incerc pe cat posibil sa-i feresc pe ei, sa ma feresc pe mine, cateodata chiar ma intreb daca nu cumva se bat deja intre ei si poate n-ar trebui sa intervin ca-i treaba lor, iar eu nu sunt decat teatrul de razboi. (mai mult…)

M-am intors

Da, stiu. Nici nu stiati ca am fost plecata. Nu am apucat sa mai scriu asta, dar de joi si pana in seara asta am fost tot pe drumuri. A fost frumos, am taiat tara in doua cu un copil in spate si unul in burta, am vazut locuri frumoase, ne-am revazut cu oameni frumosi, ne-am distrat, am petrecut, ne-am emotionat, ne-am amintit. Ar fi fost si mai frumos daca am fi avut timp, daca nu am fi fost pe graba, dar, una peste alta, nu ma plang.

Cu toate astea, mi-a fost dor de casa. Si Vandei Mici i-a fost, azi ne tot spunea ca vrea „acasa a noi”. De maine ne reintram in program.

Voi ce ati facut in weekend?

Si a inceput…

2014-05-13 19.08.48Fie pentru ca au inceput scolile si gradinitele, fie pentru ca a venit “frigul”, locurile de joaca din zona noastra sunt pustii. Inclin sa cred ca totusi “frigul” ii sperie pe parinti, sau poate vantul, caci azi, la 24 de grade am vazut si prima caciula de lana pe un cap de pusti mai mare decat fie-mea. Sa fie sanatos, poate e copilul friguros, sau caciula achizitie noua (de cand fie-mea s-a decis sa iasa la joaca cu o caciula in genul asteia cand afara erau 40 de grade, nu mai comentez nimic).

Dar sa revenim la oile noastre. Deci, locurile de joaca pustii, la care adaugam si niste capete patrate care au montat aspersoare in mijlocul nisipului, aspersoare care pornesc la 11 fix si uda nisipul, toboganul, leaganele, tot tacamul. Ori cineva e incredibil de stupid si dezinteresat, ori incredibil de naiv, crede ca o sa creasca de acolo o orhidee Shenzhen si o sa se umple de bani. (mai mult…)