Oamenii din jurul meu in continuare ridica o spranceana cand le spun ca Vanda Mica nu a gustat inca pufuleti sau prajituri, nu mananca biscuiti, bomboane, nu stie ce gust are ciocolata. Trec peste „dar nu o s-o poti tine asa la nesfarsit”, de parca as tine-o cu legata cu forta in fata unei mese pline cu zaharuri in diferite forme. Nu, nu fac asta, evit doar contextele in care ar putea vedea si cere cate un deliciu din asta pe care eu il consider nesanatos.

Daca vad ca se deschide punga de pufuleti la locul de joaca cu un cor de ingeri deasupra, ne indreptam atentia catre alte colturi, unde nu-s pufuleti si putem face alte activitati pana se goleste punga (din fericire, copiii au o viteza sporita la mancat asa ceva, asa ca punga ramane rapid goala). Iar daca un baietel foarte bine intentionat ii intinde un chips cu savoare de shaorma (true story, ca o paranteza, mi s-a parut un gest atat de frumos din partea lui, doar a vazut-o, a bagat mana in punga si i-a dat cel mai mare chips care era acolo… nu-i ceruse nimeni nimic, era singur, nu era insotit, nu o facuse ca sa impresioneze pe nimeni; nice), ii multumesc baietelului respectiv, apoi ii explic domnisoarei ce e de explicat (ca orice mancare pe care o primeste de la straini trece intai pe la mine), domnisoara imi da chipsul, eu il dosesc bine, no harm done. 

Na, asta sunt eu, asta consider eu ca e sanatos pentru fie-mea, creste inima in mine cand mergem in supermarket si tipa ca vrea sana sau mere sau rosii. Si desi avem acasa frigiderul plin, tot luam un mar sau o sana si le mananca de parca n-ar mai fi mancat de o viata. Chiar cred ca sistemul asta „draconic” pe care l-am implementat duce la chestii bune. Sa va zic ce mananca domnisoara? Va spun, pentru ca lumea ma tot intreaba despre asta, despre cum arata la 21 de luni un copil autodiversificat „ca la carte”.

Pai dimineata la trezire rade o cana de lapte cu miere, cateodata mai cere una. Eu ma bucur mult de asta, pentru ca lapte matern nu mai primeste si-s convinsa ca ii prinde bine chiar si laptele de la o vaca sau o capra (adesea vaca, trimis cu truda de pe langa Craiova, congelat bine, sa ajunga intreg la Bucuresti).
Dupa vreo 2 ore ne luam micul dejun. Mancam iar impreuna, pentru ca mai nou pot manca si eu (uraaaa!). Cate o farfurie de caciula cu diverse. Rosii, castraveti, branza, ou, ardei, salata de vinete, de avocado, hummus, ce mai avem prin frigider. Rar de tot senvis, de obicei cu branza de vaci si rosii. Mancam amandoua la „masa maie”, fiecare cu furculita ei, ce mananca una mananca si cealalta. E un ritual frumos, care imi place mult.
Dupa vreo inca 2 ore, inainte de somnul de pranz mananca fructe, sau sana, sau cateodata cere lapte iar, sau daca nu se satura din astea si dupa ce a mancat „pisica” (piersica) cere „mucam mucaie” (care inseamna musai mancare gatita, nu merge sa-i mai dau o pisica), ii dau o supa, o ciorba sau ce mai avem prin frigider gatit. Apoi se culca.
Pe la 4 asa, mucam iar mucaie. Mancare gatita, cu sos, cu legume, cu carne, musai cu ceapa si usturoi, necalite, fara sare inca, dar buna. Mancare de morcovi, tocanite diverse, musaka, chiftelute cu sos de rosii, sarmale, ardei umplut, gratar cu salata, linte preparata in diverse moduri, rar de tot paste cu sos si legume, tot rar ciorba, dar din ciorba nu mananca zeama, doar legumele si carnea, deci tot un fel de mancare e. Souffle-urile nu mai sunt de ceva vreme „mucaie”, „mucaia” tre sa fie din asta romaneasca, cu sos cu zeama, cu de toate in ea. O data pe saptamana peste cu legume la abur. De obicei somon salbatic.
Urmatoarea gustare e cand o cere ea, cam la o ora, o ora si ceva dupa masa. Iaurt cu miere (nu-i place simplu), nuci, migdale, caju, fructe, sana, chestii de-astea. Le mananca singura, la masa mica. Cand am timp si nu ma prinde cu pantalonii in vine ca vrea musai acum gustarea (de obicei daca pregatesc din timp, caci dupa masa avem alte treburi de rezolvat, care nu-mi permit timp de bucatareala), fac clatite, quinoa cu diverse, budinci, terciuri, etc.
Seara rar vrea altceva decat o cana, poate doua de lapte.

Eu spun ca-i bine, sunt multumita de ea si de mine. Nu mananca mult, dar mananca din toate si (aproape) nimic prostii.

Boooon… acum… imaginati-va ca vom pastra aceleasi obiceiuri alimentare si in urmatorul an. Da, probabil ca in urmatorul an va ajunge si la gradinita. Dar partea de alimentatie e un deal-breaker pentru mine in alegerea gradinitei. Musai sa aiba bucatarie proprie, sa gateasca acolo, mancaruri sanatoase, fara napolitane, ciocolati si sucuri, copiii sa nu vina cu gustari de acasa, tot tacamul. Da, am gasit o astfel de gradinita, deci ele exista.

De ce ma dau peste cap asa?

Pai unu, ca din grija ei. Sunt ferm (dar ferm) convinsa ca obiceiurile alimentare din copilaria mica se pastreaza pe termen lung. Motiv pentru care nu am imbuibat-o niciodata, nu i-am dat niciodata sa manance cu „pacaleli”, la tv, sau diverse alte tertipuri care fac copilul sa manance mai mult decat ar vrea pentru ca i se distrage atentia. Intotdeauna cand a zis ca-i gata, nu am intrebat-o decat „esti sigura ca nu mai vrei”, niciodata nu am insistat „haaaaaai, inca o bucaticaaaaaa, te rooog”, nici macar in perioada in care nu prea manca. Da, stateam ca pe ghimpi ca iar vine masa, iar nu mananca nimic, incercam sa-i ofer de toate, cu lingurita sau fara, incercam s-o fac sa guste, dar pana la urma intotdeauna i-am respectat decizia. „Nu vrei, nu mananci” si gata. (vreau sa specific ca nu scriu randurile astea din postura lejera a mamei care are un copil care ar manca tot frigiderul, ci din postura mamei care are un copil care a avut o perioada destul de lunga in care traia cu 2 alaptari pe zi, o felie de paine cu unt dimineata si 3 guri de banana dupa-amiaza. Dar a trecut si ma bucur ca nu am procedat altfel atunci, ca nu am „viciat” copilul si l-am lasat in voie. Sincera sa fiu, eram in dubiu daca procedez bine, dar acum sunt convinsa ca am procedat corect pentru ea pe termen lung).

Si doi, pentru ca la anul pe vremea asta voi mai avea un autodiversificat mic la masa. La vreo 7-8 luni asa cate va avea atunci Bebenou, n-o sa se cada sa primeasca biscuiti si bomboane, ciocolati si tedi, asa ca imi va fi mult mai simplu daca si celalalt copil va fi inca neinitiat in tainele junk-food-ului.

Daca o fi bine, daca gresesc… o sa vedem in timp… pana acum fu de bine…