Sa te stie de frica...
Momentul ala

Vede geamul deschis la dormitor si fuge repede intr-acolo. Da perdeaua la o parte, se infiinteaza in cadrul ferestrei-usa si striga tare si poruncitor, probabil catre o doamna care merge pe strada.

– Doannaaaa! Doannaaaaa! 

Doamna pesemne ca nu ii raspunde. Asa ca striga si mai tare

– Doannnaaaaaaaaa! Doannnaaaaaaaa!

Ma uit si eu cu coada ochiului pe geam si o vad pe doamna. Nu cred ca n-o aude, e absolut imposibil! Cred doar ca nu-si imagineaza ca pe ea o striga. Doamna se urca in masina. Fie-mea, consecventa, striga acum masina:

– Masinaaaaaaa! Masinaaaaaaa!

Evident, nici masina nu-i raspunde. Urca niste decibeli si insista:

– Masinaaaaaaaaaaa! Masinaaaaaaaaa!

Masina in continuare nimic. Ba mai si pleaca.

– Nu piecaaaaaaa!

Prea tarziu. Vine dezamagita de la geam si-mi face un rezumat:

– Masina nu aude. Doana a piecat. Mami e batze [adica s-o iau in brate].

Sa te stie de frica...
Momentul ala