Incerc sa mancam cat de cat sanatos. Prin „sa mancam” ma refer la Vanda Mica si la mine, caci sotul pleaca dimineata si vine seara, mananca de pranz la restaurant si chiar si de nu ar fi asa, nu-i place ce gatesc eu, deci nu mananca ce mancam noi decat foarte rar.

De cand am inceput sa-i dau Vandei Mici si mancare, mi-am schimbat mult obiceiurile alimentare. Asta probabil si pentru ca acum, stand acasa, am timp sa ma preocup mai mult de ceea ce mancam, fata de cum era pe vremuri, cand si eu plecam la birou dimineata si veneam seara, mancam de pranz la restaurant cand aveam timp, dar cum de obicei nu aveam, bagam un senvis si ala imi era pranzul. Cu siguranta nu reuseam sa mananc 5 portii de fructe sau legume pe zi, cu siguranta nu aveam o dieta echilibrata.

Si desi acum imi dau silinta sa mancam „bine”, iar alimentatia Vandei Mici e usor restrictiva fata de cea a altor copii de varsta ei (restrictiva in sensul ca nu primeste mizerii de dulciuri, sucuri, ciocolati, pufuleti, biscuiti, alte prostii), chiar nu am facut o obsesie din asta. Mda, incerc sa-i dau cat pot de des alimente din gradina bunicilor (din fericire au o gradina maaaare, cu de toate), lapte de la o vaca reala, pe care s-o cunoastem si personal, oua tot din curte, carne de pui sau curcan nu din magazin. Cand nu am lapte de la vaca cunoscuta sau oua din curte, recunosc ca pentru linistea mea sufleteasca ma duc la magazin si iau din cele pe care scrie bio, desi sunt convinsa ca-s departe de a fi bio. Dar parca sunt impacata cu mine ca am facut ce am putut mai bine. Carne de vita nu am de unde lua din „sursa sigura”, la fel si peste, asa ca il prefer pe cel salbatic, de captura, chiar si daca e congelat si nu iau peste proaspat, de crescatorie.

In afara de asta, evit, ca orice om macar partial interesat de alimentatia familiei, pachetele cu multe E-uri, semipreparatele, nu cumpar mezeluri sau cremvursti decat cand avem musafiri care stiu ca mananca asa ceva, sucuri rar (viciul meu este apa minerala carbogazificata, na… am zis-o, urasc apa plata), ciocolata, biscuiti si alte dulciuri rar spre deloc.

Cand nu am legume din curte, nu ma duc sa le caut prin piete. Imi pare rau, dar nu am incredere in ce e pe tarabe, partial pentru ca sunt tot importate ca si in supermarket, partial ca daca nu sunt importate si sunt produse local, nu am siguranta ca s-au respectat indicatiile referitoare la „tratamentele” pe care le-au primit fructele si legumele si ma tem sa cumpar. Prefer din supermarket, unde sigur sunt tratate cu x si y, dar e mai putin probabil ca pentru producatori indicatiile sa fie limbi straine si sunt chiar usor convinsa ca fructele si legumele sunt controlate bine inainte sa ajunga in magazine.

Cine ma citeste de ceva vreme, stie ca ma joc de-a vegetarianismul/pe alocuri de-a veganismul. Din ceva motive pe care nu vi le pot reda chiar in secunda asta, am reconsiderat putin pozitia si am (re)inceput sa consum lactate si oua. Deci dieta lacto-ovo-vegetariana. Carne tot nu pot manca, nu suport nici macar mirosul, e un adevarat chin pentru mine sa-i gatesc Vandei Mici de pranz. Pentru ca, si aici voiam sa ajung, desi pentru mine am ales o dieta care sa contina mai putine alimente de provenienta animala (strict pe motive etice si de toleranta a organismului meu propriu si personal, nu sunt una din aceia convinsi de faptul ca o dieta vegana e mai sanatoasa decat una echilibrata, ci dimpotriva), pentru Vanda Mica nu am facut alegerea asta. Nici nu as fi avut cum… Cum ea e autodiversificata, teoria in sine zice sa-i oferi copilului de toate si va alege el singur ce poate si ce nu poate manca. Asa ca i-am dat carne si oua si lactate (aproape) de la inceput si a ales ea ce a vrut sa manance din ele. Cand va mai creste va decide singura daca vrea sa fie vegana, vegetariana, omnivora, whatever.

Cam pe scurt, nu sunt de acord cu o dieta vegana (ba chiar raw vegana, asta chiar mi se pare wow…) la bebelusi, mai ales daca mama nu are cunostinte in domeniul nutritiei. OK, daca mama e nutritionist sau mananca pe paine principiile nutritionale, se poate descurca fara sa compromita definitiv sanatatea copilului (cu suplimentare de vitamina B12, care vine din produse de origine animala – „Because plants do not synthesize vitamin B12, individuals who consume diets completely free of animal products (vegan diets) are at risk of vitamin B12 deficiency. This is not true of lacto-ovo vegetarians, who consume the vitamin in eggs, milk, and other dairy products”). Dar altfel imi pare riscant cel putin, iar efectele nu se vor vedea acum, ci pe termen lung. Am aceeasi parere despre dieta vegana a mamei in sarcina. Dati cu pietre daca vreti, caci e posibil sa fi devenit brusc antipatica pentru cateva cititoare, dar imi mentin si asum parerea.

Dar da, gatesc si vegan si raw vegan pentru Vanda Mica, pe langa alimentatia „mainstream”, pentru ca sunt constienta de beneficiile produselor consumate crud, ca sa nu mai spun ca exista niste retete de prajituri raw vegan de sa te lingi pe degete pana le tocesti. Ma rog, fie-mea de felul ei nu-i foarte entuziasmata de niciun fel de prajitura (nici raw, nici ne-raw), dar cand le fac, le mananc eu, nu-i bai.

Deci cam asta cu alimentatia noastra. Incerc sa evit una alta, dar nu am facut o obsesie din asta, pentru ca stiu sigur ca atata timp cat cumpar din magazin si nu culeg din curte sau balcon, nu-i nici eco, dar nici nu ma ucide. Da, fermentez si eu pseudocereale, dar cateodata balesc la o portie de cartofi prajiti (in cuptor, of course) si mananc cu toate mainile, desi nu-s deloc raw. Sau la o prajitura. Sau la inghetata. Sau la toate.