Oameni
Mamicia si pantofii

Eu una provin dintr-o familie unde discutiile despre sex au fost mereu oarecum tabu, poate si voi la fel. Stiu ca a incercat mama la un moment dat sa-mi povesteasca despre asta, dar mi-era atat de rusine sa vorbesc asa ceva cu ea, ca imi bagam degetele in urechi si o alungam din dormitor. Informatiile despre contraceptie, BTS, etc. nici nu stiu de unde mi le luam, cred ca din reviste gen Bravo sau ce mai era pe vremea noastra, ca de internet acum 15 ani nu putea fi vorba (cel putin, nu la noi in familie).

La scoala nici gand de educatie sexuala, maximum ce s-a intamplat a fost la ora de anatomie, cand ni s-a aratat ce-i ala un penis, ce e ala un vagin, cum functioneaza si am dedus noi logic ca daca nu te protejezi cand faci sex, faci copii. Nu bag mana in foc, dar parca tot atunci ni s-a povestit asa, pe scurt, si de bolile venerice. Dar foarte pe scurt, sa nu cumva sa pierdem vremea cu asa ceva.

Am avut noroc, insa, ca am fost mereu responsabila de felul meu. Nu am schimbat partenerii ca pe sosete si nu am facut sex neprotejat, ca “n-are cum sa mi se intample tocmai mie”, pentru ca ar fi avut cum, cu siguranta (prin urmare, in prima luna in care s-a intamplat o data sa nu fim atenti, a aparut Vanda Mica). Dar cu Vanda Mica nu vreau sa-mi asum vreun risc, asa ca discutiile despre sex al noi nu vor fi niciodata tabu, ci ele vor decurge natural, cu mult timp inainte ca ea sa faca pasul asta.

Nu tin mortis ca ea sa-si inceapa viata sexuala cand s-o marita (daca s-o marita). Nici sa fie trecuta de 20 de ani, sau de 18, sau macar de 16. Sa si-o inceapa atunci cand simte ea ca e cazul, dar s-o faca pentru ca asa vrea ea, nu pentru ca insista prietenul, a ramas ultima virgina din grup, se fac presiuni pe ea si asa mai departe. Si daca tot si-o incepe, sa fie informata. Sa stie ca poate oricand sa se razgandeasca, ca sexul nu e o obligatie pe care trebuie sa o onoreze, ca sexul nu se face pentru a multumi jumatatea masculina a cuplului, ca daca prietenul se supara ca ea nu vrea, poate sa plece linistit de unde a venit. Sa mai stie ca sexul nu este o dovada a iubirii (poti iubi pe cineva si fara sa faci sex cu persoana aia, la fel cum poti face sex cu cineva si fara sa-l iubesti), nici ca daca nu vrei sa renunti la prezervativ pentru ca nu vrei sa ramai insarcinata sau sa iei cine stie ce boli nu inseamna ca nu-ti iubesti partenerul. Vreau sa stie ca poate oricand sa-i ceara partenerului ei sa vina la ea cu analizele la zi in dinti, pentru ca exista BTS care se pot lua inclusiv cu prezervativ (HPV, de exemplu).

Vreau sa stie despre metodele de contraceptie in general si despre cele potrivite ei in particular, sa stie ca nu-i suficient sa te protejezi impotriva unei sarcini, deci daca nu vrea prezervativ, ci anticonceptionale ii trebuie un partener de incredere (si analize la zi ale lui, facute o data la doua zile, daca ma intrebati pe mine :)) ), ca sexul nu e ceva rusinos, nici neplacut sau dureros (daca e facut cum trebuie), dar pentru asta iti trebuie un dram de maturitate, pe care la 13 ani nu cred sa il ai, dar poate ma insel. Si, foarte important, sa stie ca orice dubiu, dezamagire, durere, fericire ar avea, poate veni sa-mi povesteasca. Eu nu o voi judeca, voi incerca s-o ajut sau ma voi bucura alaturi de ea.

Voi cum planuiti sa abordati aspectul asta, cand va fi cazul?

Oameni
Mamicia si pantofii