Mamicia asta m-a schimbat in multe feluri. Am devenit mai calma, mai deschisa, mai empatica, mai putin isterica, mai responsabila, adesea mai putin „fun”, mai obosita, mai putin pitzi.
Si mai putin pe tocuri. Vaaaai, si asta ma roade nespus, am inca zeci de perechi de pantofi cu toc pe care efectiv nu am unde sa-i port (cum eu nu-mi cumpar pantofi de piele din principiu, mi-am permis sa-mi fac de cap si sa-mi iau muuuuuulte perechi).
As fi usor penibila pe tocuri cocotata in leagan, la fel de penibila as fi si pe tocuri prin padure. 

Iar cand ies in oras fara Vanda Mica (raaaaaaar), de obicei sunt atat de grabita sa ajung unde am de ajuns, ca ma incalt direct in sandale fara toc sau balerini, ca sa am spor la mers. In ultimul an si jumatate cred ca pot numara pe degetele de la mana lui Mickey Mouse ocaziile in care mi-am pus tocuri serioase (mai am si cizme cu tocuri neserioase, de vreo 6 cm, groase si comode, care nu se pun).

Si anume,

– la botezul Vandei Mici din mai anul trecut, cand i-am purtat la biserica si putin la restaurant si am trecut la balerini cand am pus-o pe Vanda Mica in sling

– la o nunta in iunie anul trecut, cand eram atat de disperata sa-mi pun pantofii mei imprimeu de leopard, cu varful deschis, ca nici nu m-a mai interesat ca i-am purtat cu dresuri (varf deschis la pantofi si dresuri e no-no)

– prin toamna, cand am iesit cu niste prietene la o cafea si am simtit nevoia sa ma impopotonez

– acum vreo 3 luni, la prima iesire nocturna in oras cu Domnul Vanda, de cand i s-a nascut fie-sa, cand mi-am luat niste cizme inalte gri, cu toc cui la o seara de stand-up (deci maxim de potrivit, ce pot spune…)

Si cand imi aduc aminte cum imi cumparam pantofii pe vremuri… Nu conta cat erau de comozi, conta doar cum aratau si cat aveau tocul de inalt. Iar acum, cand ma duc la probat de pantofi, aproape ca nu ma mai intereseaza cum arata, important e sa-mi fie comozi sa pot face km intregi in ei si abia apoi sa fie frumosi.

Voi cu ce va mai incaltati?