LE: Aaaaaaand the winner iiiiiis, Andreea Bortos! Felicitari si asteptam poze cu mica balerina in tutu galben.
Al doilea giveaway e un minunat set tutu + bentita, de care m-am indragostit iremediabil cand l-am vazut.
Cum a auzit ca ne organizam sa facem astfel de cadouri, Ramona Oprea s-a oferit voluntara sa creeze ceva frumos pentru fetita (sau baietelul, de ce nu?) unei cititoare din frumoasa noastra comunitate Gangblog ( 😛 )
Nu stiu daca o cunoasteti (eu sunt norocoasa si o cunosc), dar Ramona e o persoana deosebita, care pe langa asta, mai e si foarte crafty.
Mi-a zis asa despre ea „imi place sa fac lucruri cu mana mea, de tot felul, macar un pic sa modific/ sa personalizez un obiect ca sa fie AL MEU, daca pot face asta si pentru altcineva si acel cineva sa se bucure e f tare. Iar daca din chestia asta mi-as putea cumpara materiale fara sa afecteze prea tare bugetul familiei, recte sa ma simt vinovata pt placerile mele…ar fi fain„.
Eu una vreau sa-i multumesc Ramonei ca imi citeste blogul si ca am ajuns sa ne cunoastem si in persoana. Mi-a confirmat ca cititorii de aici sunt niste oameni deosebiti.
Si gata cu oda dedicata Ramonei si cititorilor blogului, sa trecem la biznis.
Ramona vrea sa stie de la voi care e lucrul ala pe care regretati ca nu l-ati facut inainte sa aveti copil. Trebuie sa existe unul, cu siguranta.
Eu regret ca nu am calatorit mai mult catre destinatii mai putin baby-friendly, unde nu-mi place sa ma duc la spa ca un turist, ci sa cutreier strazile ca un localnic, pe cat posibil, evident (Egipt, Maroc, China, etc.)
Juriul care va decide castigatorul e compus din cele 5 doamne si domnisoare care scriu pe blog (dintre care 3 nu au copii, deci trebuie sa le impresionati serios ca sa va voteze ;), plus Ramona. Comentariile le puteti lasa pana miercuri seara, 21 mai, ora 23:59:59, iar noi vom anunta fericitul castigator a doua zi.
Corpul isi aminteste! Regret ca nu am crezut in asta.
Regret ca m-am impovarat cu fricile mamei mele, ca le-am lasat sa se amplifice si au devenit o realitate dureroasa, de care cu greu si cu timpul voi reusi sa ma detasez.
Regret ca am ascultat de altii pe plan profesional, ca m-am complacut intr-un job care nu ma satisfacea si nu am facut ceea ce imi place. Mi-as fi dorit sa incep sa imi urmez visele inainte de a avea bebe, sa pornesc mai repede pe aceasta cale. Ma bucur totusi ca bebe mi-a aratat ca trebuie sa faci orice lucru (mic sau mare) cu bucurie si sa descoperi ceea ce te face fericit (pe orice plan).
Eu pe bebe am avut-o exact cand trebuia, la un an de la casatorie, la doar 25 de ani de viata. Dar daca as fi putut si eu as fi facut-o mai devreme 🙂
Ceea ce regret eu de dinainte de ea, insa, este ca nu mi-am adus la indeplinire cele mai mari vise ale vietii. Adica: 1.sa cant (nu in baie, de preferabil in fata unui auditoriu si nu e vorba doar de karaoke, ca si pe asta am facut-o) si 2. sa public o carte (nu in coautorat, ca pe asta amfacut-o, o carte al carei autor sa fiu dar eu, singurica singurica). Intotdeauna mi-am dorit sa imi public povestile fantasy intr-un volum propriu si niciodata nu am facut-o.
There, am spus-o. Probabil nu-i de castigat, dar cu siguranta mi-am luat o piatra de pe inima spunand-o, ca de mult o gandesc.
Regret ca nu l-am facut pe puiul mic mai devreme. Daca stiam ca se fac atat de greu…
Regret foarte mult ca nu am facut cununia religioasa+petrecerea inainte de bebe.
Pe atunci eram atat de entuziasmata de ideea unei rochii de mireasa si visam zi si noapte modelul perfect pentru mine.Am tot amancat momentul nuntii in ideea ca nu avem una, nu avem alta, hai sa facem asta, lasa la anul si tot asa.
Peste 3 luni voi avea parte de ceea ce am visat, numai ca acum lucrurile nu mai sunt la fel.Acum nu mai sunt eu cea mai importanta si gandul ca puiul meu va dormi fara mine o noapte(dormim in acelasi pat), ca nu ii voi simti mirosul si nu se va cuibari in bratele mele ma termina psihic.Stiu ca probabil veti zice, e doar o noapte dar acea noapte eu voi fi cu gandul doar la ea.Probabil ca e greu de inteles pentru cineva care inca nu are copii.Nu amanati chestii pe care le puteti face inainte de copii, dupa ce se nasc acestia, in ideea ca viata oricum va fi ca inainte.Nu, nu va fi ca inainte, va fi de 1000 de ori mai frumoasa, numai ca veti vedea lucrurile din cu totul alta perspectiva.
Iaca si eu m-am eliberat de o parte din pietroi.
Ai dreptate, Florentina. Si eu am tinut mortis sa ma marit inainte de bebe. Din motivele pe care le-ai enumerat si tu. Sper, totusi, sa te bucuri de nunta ta; ia-o ca pe o sarbatoare a cuplului…mai suntem si noi pe acolo, dincolo de rolul de parinte, nu? 🙂
singurul meu regret este ca nu mi-am indeplinit visul de a deveni politista. da, stiu, mult blamata meserie de politist pentru mine a fost, este si ramane un vis frumos. vis care daca s-ar fi indeplinit m-ar fi scutit de multe frustrari, cautari , job-uri de umplutura , schimbare de profesie la 33 de ani, discutii fara de sfarsit pe tema viitorului meu profesional si in general de multi timpi morti. Si cum timpul nu se poate da inapoi nu prea am ce face dar speranta moare ultima
Am ramas cu regretul ca nu am avut un concediu dupa nunta, asa-zisa „luna de miere”; desi au fost cateva impedimente, nu ar fi fost imposibil sa plecam si noi cateva zile, acolo. Initial am crezut ca nu e cine stie ce, vor mai fi veri si concedii… Dar am ramas imediat insarcinata cu prima fetita si au urmat mai multi ani in care nu am mai putut „misca”, pentru ca nici nu am avut pe nimeni ca sa ne ajute. Am intrat direct in responsabilitatile parintesti si nu am apucat sa ne acomodam unul cu celalalt, sa ne bucuram de „viata in doi”. Nu ca cea in trei ar fi fost lipsita de farmec, ba dimpotriva, dar parca am fi vrut sa parcurgem etapa asta inainte de a porni pe importantul drum al cresterii unei alte fiinte. Citind comentariile anterioare, am realizat ca, daca ar fi fost dupa noi, probabil am mai fi amanat mult momentul concperii unui copil, considerandu-ne nepregatiti, sau ca mai vem de facut nu stiu ce … Noroc ca nu ne-a intrebat nimeni si s-a invit prima noastra minune! Acum este mare, nu ne vine sa credem ca are mai bine de 10 ani. Intre timp am mai „crescut” si noi iar decizia de a avea un al doilea copil am luat-o cu mintea si cu inima. Acum stiu ca nu sunt lucruri cu adevarat importante pe care nu le fi facut inainte, ca se pot face mai bine si mai frumos in 3, in 4 sau in mai multi.
Dar cred ca este bine ca fiecare sa ajunga la o anumit nivel al maturitaii, al increderii in propria capacitate, iar acest moment difera de la o persoana la alta, nu tine nici de varsta, nici de experienta de viata.
A, si un lucru foarte, foarte necesar este sa cititi cat mai mult, din surse de calitate, despre ceea ce inseamna copilul si cum sa va pregatiti, fara insa a va pierde increderea in propriile instincte. Ar fi fi pacat ca in era asta a super (ori mai degraba supra) informatizarii sa luam decizii gresite din lipsa documentarii.Cititi, analizati si trageti propriile concluzii.
Ziua bună!
În calitate de co-responsabil al unei cocuțe de 8 luni, am stat și m-am gândit ieri la regretele ante-bebe. Pe lângă regretele normale, zic eu, gen: -nu am făcut 2 bucăți de drăgălășenie deodată (astfel, producția de baluțe ar fi crescut considerabil),
– nu mi-am cumpărat haine impermeabile (scuipătoarea cea mică termina colecția primăvară-vară din garderoba mea la micul dejun),
– nu am schimbat mobila din bucătărie, astfel încât atunci când țușculina va deveni bipedă va trebui să zgârie niște dulapuri deja zgâriate,
am descoperit, îngropat nu foarte adânc, un regret major. Știu că nu se poate cumula, că îmi va trebui mereu, dar regret că nu am făcut-o mai des și nu i-am apreciat justa valoare. Îmi plăcea teribil: dimineață, noaptea, la prânz, după baie, pe plajă, în casele altora mai puțin ce-i drept, cam oricând s-ar fi putut. Unde? Oriunde! În pat de obicei, dar la fel de bună era canapeaua, pe jos câteodată, chiar și în mașină. Îmi plăcea să fie și consortul prin preajmă, dar dacă el nu voia sau trebuia să-și îndeplinească îndatoririle de cap al familiei, mă descurcăm și singură. Acum, e un lux: încep, dar de obicei e întrerupt și mai tare mă enervez, câteodată noaptea reușesc în niște poziții cel puțin dureroase și de obicei e muuuult prea scurt pentru gusturile mele.
În concluzie, da, regret somnul cel lin și dulce! Somnoroasa din mine visează cu ochii deschiși la 4 ore legate de somn. Dar! Aș da zile de la mine (de nesomn) pentru un zâmbet al fiicei mele!
Somn usor,zic!
M-am gandit foarte mult ce sa raspund. L-am intrebat si pe sotul meu daca el are vreun regret? Nici eu, nici el nu am putut sa ne gandim la ceva ce regretam.
Suntem impreuna de 13 ani, din liceu. Suntem foarte buni prieteni, avem incredere unul in celalalt si ne sustinem reciproc. Cateodata ma gandesc ca este cel mai frumos dar pe care i-l pot face fiicei mele: o sa aiba exemplul tatalui ei atunci cand isi va alege partenerul de viata, o sa stie ca se poate sa ai alaturi un barbat care sa te iubeasca si sa te respecte si sper sa nu se multumeasca cu mai putin.
Am fost in suficiente vacante, si abia asteptam sa mergem cu ea anul viitor in Grecia, sa o invatam sa inoate si sa ne balacim in 3.
Am facut nunta, dar pentru noi nu prea conteaza hartia in sine, am vrut doar sa oferim copiilor un statut clar. Si acum ne uitam cu mare drag la rochitele minunate pentru fetite si asteptam cu nerabdare botezul, ne incanta de 10 ori mai mult acest gand decat ne-a incantat pregatirea nuntii noastre 🙂
Cat priveste cariera mea, mi se pare ca poate sa treaca pe un plan secundar pentru cativa ani. Sau poate voi gasi ceva ce pot face si sa lucrez de acasa …
In concluzie, nu regret nimic. Doar imi pare rau ca nu a venit mai devreme in viata noastra, sa pot sa imi iau 2 ani concediu pentru ingrijirea copilului. De la un moment dat, ne-am dat seama ca parca ne traim viata de parca ar fi de proba, si avand impresia ca va mai urma una dupa ce murim. In clipa in care am inteles acest adevar simplu, ne-am intrebat: Ce ne dorim? Si asa am hotarat noi sa facem copii :)))
Salutare tuturor mămicilor!Sunt momente in care as vrea sa ma întorc in timp si sa fac atâtea lucruri de care copilul meu ar beneficia acum.Regret faptul ca nu am fost destul de informata in ceea ce privește malformație congenitale, regret ca nu am alăptat cat mai mult.Mi-ar fi plăcut sa călătorim mai mult in doi dar asta putem sa o facem si in trei si sa alegem destinații care sa ne multumeasca pe toti.Mult succes!