Lectie de viata
Lucru manual, ca sa zic asa

La articolul asta o doamna se leaga de partea asta:

„Zic buna ziua, nu-mi raspunde nimeni. Intreb cum ii cheama pe baietei si mi se raspunde. Raducu si David. Le spun pe nume cand vorbesc cu ei, asa mi se pare de bun simt. Dar bonele nu simt nevoia sa-si incarce memoria cu astfel de detalii, asa ca Vanda Mica ramane “fetita” (ca la caini 😆 )”

si comenteaza asa (printre altele):

„O bona nu e platita sa retina numele fiicei tale ci sa isi faca meseria bine fata de copilul pe care il are in grija.”

Nici nu stiu daca mai are rost sa spun eu ceva. Va dati seama in ce stadiu de nesimtire (pardonvarogsamascuzati) am ajuns daca punem problema ca X nu e platit sa urmeze niste reguli elementare de bun simt???
Asta apropo de faptul ca noi (adica eu si fie-mea) traim ca animalele (pentru cei care au deschis internetul mai tarziu, tot la articolul cu pricina, unde eu scriu la un moment dat ca merg cu Vanda Mica la plimbare prin padure, o alta asa zisa doamna ma acuza ca traim ca animalele pentru ca alegem asta si nu sa ne dam in leagane colorate de plastic).

Ar trebui sa se dea un test de inteligenta la semnarea contractului de internet, parol…

Lectie de viata
Lucru manual, ca sa zic asa