Cum nu l-am cucerit eu pe Domnul Vanda cu veleitatile mele de gospodina

Dau din casa in seara asta, dar e despre mine, deci e ok.

Actiunea se petrece in primele doua luni de relatie cu Domnul Vanda. Stiti perioada aia in care vrei nu vrei, faci ce faci si tot ajungi in punctul ala in care incerci sa-ti impresionezi jumatatea mai buna. Nici Domnul Vanda nu iese basma curata din povestea asta, si el a incercat sa ma duca de nas si sa para party animal si tot tacamul, pentru ca apoi sa constat ca sambata seara si-o petrecea cel mai bine in fata televizorului, in timp ce pe mine ma trimitea cu prietenele in club. Nu era rau nici asa, dar nu asta ne fusese intelegerea la inceput. Dar, in fine, am rezolvat problema asta de cand a aparut Vanda Mica… acum nu mai ies nici eu si stam amandoi prabusiti pe canapea in fiecare seara (inclusiv sambata) epuizati si multumiti ca pitica inca doarme.

Ei, si cum Domnul Vanda incerca sa-mi vanda ca el e un party animal, eu incercam sa-i vand Domnului Vanda ca-s gospodina, ceea ce nu eram, nu stiu daca asta cauta, dar banuiam eu ca trebuie sa dea bine. Asa ca, in seara de revelion, cand ne ferchezuiam amandoi in camera noastra de hotel, cuibusor de nebunii, ma decid ca-i momentul perfect sa ma arat priceputa si gospodina, femela perfecta pentru masculul meu. Domnul Vanda isi scoate camasa din valiza si da s-o calce. Vai, dar cum sa-si calce dragul de el camasa singurel, cand femela perfecta e langa el. “Nu iubire, lasa, o calc eu… pai se poate?”. Si iau camasa si fierul de calcat, pun o patura pe masuta din camera si da-i si calca. Si calca, si camasa tot sifonata era si pe mine ma treceau toate transpiratiile, si se face tarziu si noi trebuia sa fim deja la revelion, dar camasa era tot sifonata si eu tot calcam la ea. Dupa nu stiu cate minute (dar au parut o vesnicie), Domnul Vanda considera ca m-am facut suficient de ras, imi ia fierul de calcat din mana si ma trimite sa fac un dus si sa ma imbrac.

A fost ultima data cand am incercat sa-l impresionez asa pe Domnul Vanda. Cand mi-a mai venit de impresionat, mi-am luat un furou transparent si gata.

Voi cum (nu) v-ati cucerit jumatatile mai bune?

Comments

8 thoughts on “Cum nu l-am cucerit eu pe Domnul Vanda cu veleitatile mele de gospodina

  1. nu stiu exact cu ce l-am cucerit…pentru ca noi avem o relatie la distanta, iar vacantele de 2 sau 3 saptamanii, dupa 4 sau 5 luni de vorbit doar pe skype,telefon,facebook le petrecem intr-un amalgam de evenimente si momente ce ne unesc din ce in ce mai tare. Insa ca a venit vorba de cine calca in casa…pai domnul e sergent in legiune.Iar acolo a invatat atat de bine sa calce(reguli stricte, masurarea cu rigla a cutelor, etc) incat e clar. Mi-a zis de la inceput sa nu incerc … ca oricum are ochiul format si vede orice cuta….asa ca…lucky me :)))

  2. Hehe, de-a lungul timpului era sa il “otravesc” de multe ori. Imi vine acum jn minte tortul de nuca pe care am vrut sa i-l fac de ziua lui…va spun doar ca arata ca o pricomigdala uriasa…asa i-a si ramas numele…nu a putut fi taiat cu cutitul. :)) Dar, de fiecare data imi spune ca nu de aia ma iubeste, ca sa ii fac mancare…ca daca ar fi vrut o gospodina, ar fi gasit. Lucky me!

  3. Eu am fost sincera de la inceput si i-am zis ca nu stiu sa fac mai mult decat omleta (dar ce puteai sa ceri de la o fatuca de 19 ani ce eram eu pe atunci). Nu stiu cu ce l-oi fi cucerit ca daca stau sa ma gandesc bine, eram cam antipatica pe vremea aia. Dar lui cica tocmai asta i-a placut, ca nu l-am sufocat cu dragalasenie. :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *